Author Archives: adriana

Mi-e foarte greu să mă țin de rutina mersului pe jos. Mi-e mult mai simplu să-mi pun echipamentul de alergat, adidașii și să fac o tură. M-am trezit cam greu și știu câte am de făcut azi, dar cu toate acestea, m-am mobilizat și am ieșit să-mi bifez numărul de pași. În mod normal, atunci când sunt foarte aglomerată la lucru, nu prea mi se vede fața și nu interacționez cu soarele, doar dacă este zi de sport. Astăzi îmi bifez toate aceste aspecte și sunt foarte fericită. Văzute pe stradă

  • Multe mașini și câteva claxoane
  • Gheață, frig cât să nu-ți simți fața și mâinile
  • Câini abandonați - o situație care mă enervează la culme
  • Patru oameni pe trotuar, nicio expresie. E, oare, greșit să zâmbim politicos celor întâlniți?
Auzite în căști
  • DevOps vs Agile - între plăcere și ură
  • Niciun soft, niciun framework, nicio metodologie nu rezolvă problemele în sine, dar acestea ajută la identificarea persoanei potrivite și la găsirea modalităților de a face un lucru corect și rapid (poate)
  • Developerii au încă o problemă cu: 'De ce trebuie să știm noi ce fac cei care testează?' Din același motiv pentru care un Scrum Master trebuie să știe despre responsabilitățile unui PO. Pentru a putea oferi suport și ajutor
  • Developerii încă spun că Agile înseamnă doar daily, sprint, retro etc., adică, doar ședințe. (Cred că atunci când implementarea este defectuoasă, fix asta e concluzia.) Agile înseamnă 4 lucruri dacă citești https://agilemanifesto.org/
  • Din punctul meu de vedere, discuția despre DevOps și Agile separat nu are sens, deoarece scopul lor comun este de a facilita procesul de dezvoltare și de a îmbunătăți calitatea finală.
*Image by Andrea from Pixabay

Nici nu plouă, nici nu ninge. Nici prea frig, nici prea cald. Este o vreme atât de neutră încât nu-ți induce nici o stare, nici buna, dar nici rea. Am ieșit la ora 8 cu termosul de cafea, mi-am pus căștile și am pornit un podcast, plimbându-mă fără o destinație anume. Singurul scop este doar să ating numărul de pași zilnic, pe care, în absența sportului, îi ignor complet. Îmi place, de asemenea, să ascult podcasturi în timp ce mă plimb. Văzute pe stradă

  • Oamenii par sau sunt triști la 8 dimineața
  • Nu se plimbă nimeni pe stradă, toți stau și așteaptă să li se încălzească mașina
  • Ești privit ciudat dacă ieși să bei o cafea - diferit și singur (pățesc asta și dacă ies la restaurant singură, dar doar în România m-am lovit de astfel de priviri, câteodată aceste priviri au fost verbalizate)
Auzite în căști
  • Agile nu te scapă de probleme, te ajută doar să nu transpiri când acestea apar
  • Dacă lucrezi urmând un framework (cum ar fi SCRUM), nu te aștepta să aduci soluții peste noapte; la început, s-ar putea să pari scufundat în ocean
  • Angajații buni vs. angajații răi sunt un paradox, iar rolurile se pot schimba într-o clipă
  • Ironic, dar am simțit asta până în creștetul capului. Dacă vorbim aceeași limbă, nu înseamnă neapărat că ne și înțelegem. Bariera lingvistică este una dintre micile probleme. Perspectiva, deschiderea, direcția și învățarea continuă sunt factori mult mai relevanți
  • Încearcă orice sport și vei înțelege ce-nseamnă introspecția și adaptarea

Câteva reflecții, câteva acțiuni și multe rezultate. 2023 nu a fost lipsit de provocări, dar nici nu mă așteptam altfel. Complex, dificil, plin de provocări și adesea însoțit de lacrimi, pierderi și doruri profunde, dar în cele din urmă, revigorant, puternic și chiar plin de umor.

Acest articol zace în draft de foarte mult timp. M-am gândit de multe ori dacă să-l public sau nu. Am hotărât să îl public, având în vedere că înțeleg atât termenul "obezitate", cât și sentimentul de a fi obez. Obezitatea este o problemă medicală care ar trebui tratată foarte serios atât la nivel social, cât și individual. Obezitatea este o problemă de sănătate publică majoră în Europa. Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății publicat în 2022, aproximativ 60% dintre adulții europeni și o treime din copii suferă de greutate în exces.

Traversăm timpuri incredibile, avem acces la internet, ne luăm informații rapid din online, vedem lumea întreagă cu un simplu click, este la îndemână comunicarea cu oamenii, ne putem scrie și suna mult mai repede. Apusă a devenit epoca porumbelului cu plicul în cioc sau cea a telefonul fix, a tarifelor clar stabilite sau a beepului. Cu 50 de lei poți suna pe oricine, oricând, iar mesajele și minutele sunt nelimitate. Ce timpuri!

Ai auzit expresia -  Poți muta munții din loc? Așa simt după o tură de alergat, indiferent că este scurtă sau lungă, sau după o sesiune de Cardio. Sunt mai încrezătoare, mai stăpână pe mine și râd excesiv de mult :). Dacă mă gândesc la cifrele din sondajele de mai jos, tind să cred că oamenilor nu le place fericirea.

De când mă știu, mi s-a spus „Uită-te la ei!  Ăla cum poate?”. Toate aceste vorbe stârneau în mine un soi de competiție, dar rezultatul final nu ducea la ceva avantajos, din contră -  cu fiecare „încurajare” de acest gen, invidia își făcea cât mai profund loc în definiția mea umană. În toată această ecuație, cel mai trist mi se pare că și ca adult ai tendința de a urma aceste reguli nesănătoase.

O vorbă veche zice că recoltele se adună, vremea este imprevizibilă, gusturile se schimbă, oamenii îmbătrânesc. E drept! De vreo 4 ani, timpul mi se pare o unitate de măsură transparentă și incomensurabilă, atât de valoroasă, și atât de neglijată. Am senzația că tot ce era frumos în copilăria mea, azi s-a transformat în marketing. Cumva e normal, deși pierdem substanța zilei de azi.

M-am tot gândit, regândit, gândit din nou, răzgândit... si am ajuns la o concluzie! Zilelele libere sunt foarte enervante! Glumesc, poate! :) E foarte greu să spun că-i glumă sau realitate, pentru că eu de la 10:00 am avut doar întâniri pe Google Meet, 3 telefoane și 3 cafele. Azi, 30 Noiembrie -  zi liberă în România. De fapt, asta-i paradigma angajatului și cea a antreprenorului. Ca angajat, iluzia stabilității și libertății -  îți conferă o încredere, dar ca antreprenor - iluzia asta este inexistentă și vorba aia - ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Long, short story - e simplu, e complicat, e complicat și simplu - să fii și una, și alta.

Mergi în Creta cu un bagaj și te întorci cu două - ăla inițial și altul emoțional. Mare atenție, nu cumva să ți se strecoare o pisică sau un pisoi printre cele două bagaje. Am descoperit aerul Greciei în urmă cu un an. După cum bine știți, am trecut prin anul statului în casă, iar eu am decis să testez Grecia, Zakynthos, imediat cum s-au liniștit apele. Merită să pui această locație pe listă, dar pe mine nu m-a convins. Pe de altă parte, vinovat poate să fie și sezonul - August - caracterizat prin aglomerație și căldura insuportabilă.