Mă gândesc la ciclul ăsta vicios ce are la bază zilele de Luni și Vineri. Lunea, în prima parte a zilei, eu nu funcționez prea bine, iar Vinerea în ultima parte a zilei, funcționez la fel de slab. Însă, îmi iau revanșa Sâmbăta, căci în ultima vreme, lucrez destul de bine în ziua asta.
Îmi amintesc o discuție interesantă cu una dintre prietenele mele, discuție ce avea la bază generația părinților și a copiilor. Nu mai rețin exact contextul, dar știu sigur că ea era foarte șocată de cum se comportă o rudă cu părinții săi. Atunci am dezvoltat istoria unor generații diferite.
Când vreau să ajung mai repede la destinație, apelez la un taxi. Motivul? Ăștia știu sigur scurtăturile și se bagă cu tupeu, eu sunt mai finuță în trafic. Așa s-a întâmplat că mergeam spre gară și o aglomerație infernală îmi toca încet, încet din răbdare. Norocul meu a fost cu un taximetrist tare fain, Moș Caramea. Nu glumesc!
Am fost crescută de doi oameni minunați, deloc ieșiți din comun. Însă, unul m-a părăsit când aveam 18 ani și nu cred că a făcut acest lucru intenționat. Doar că uneori lupta cu tine e mai dificilă decât ți-ai fi imaginat. De atunci, am rămas eu, mama și fratele meu. Singura cu care am mai putut vorbi a fost, este și va fi mama mea.