Home

Sunt Adriana 🙂

Poveste într-un pahar

Nu știu când și cum m-am trezit, dar știu că iubesc tare de tot câteva lucruri. Îmi plac diminețile, ador mirosul și gustul cafelei, iubesc jazzul, vinul alb (demisec și sec) și brânza.

Despre mine

Cineva a spus cândva că bătrânețea nu aduce floricele, ci înțelepciune. Nu vreau să spun că sunt bătrână, ci doar că am ajuns la maturitatea necesară pentru a-mi da seama cât de valoroasă sunt, cât de loială și iubitoare pot fi, dar și cât de indiferentă, sarcastică și rea pot deveni.

Câteva reflecții, câteva acțiuni și multe rezultate. 2023 nu a fost lipsit de provocări, dar nici nu mă așteptam altfel. Complex, dificil, plin de provocări și adesea însoțit de lacrimi, pierderi și doruri profunde, dar în cele din urmă, revigorant, puternic și chiar plin de umor.

Acest articol zace în draft de foarte mult timp. M-am gândit de multe ori dacă să-l public sau nu. Am hotărât să îl public, având în vedere că înțeleg atât termenul "obezitate", cât și sentimentul de a fi obez. Obezitatea este o problemă medicală care ar trebui tratată foarte serios atât la nivel social, cât și individual. Obezitatea este o problemă de sănătate publică majoră în Europa. Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății publicat în 2022, aproximativ 60% dintre adulții europeni și o treime din copii suferă de greutate în exces.

Traversăm timpuri incredibile, avem acces la internet, ne luăm informații rapid din online, vedem lumea întreagă cu un simplu click, este la îndemână comunicarea cu oamenii, ne putem scrie și suna mult mai repede. Apusă a devenit epoca porumbelului cu plicul în cioc sau cea a telefonul fix, a tarifelor clar stabilite sau a beepului. Cu 50 de lei poți suna pe oricine, oricând, iar mesajele și minutele sunt nelimitate. Ce timpuri!

De când mă știu, mi s-a spus „Uită-te la ei!  Ăla cum poate?”. Toate aceste vorbe stârneau în mine un soi de competiție, dar rezultatul final nu ducea la ceva avantajos, din contră -  cu fiecare „încurajare” de acest gen, invidia își făcea cât mai profund loc în definiția mea umană. În toată această ecuație, cel mai trist mi se pare că și ca adult ai tendința de a urma aceste reguli nesănătoase.

O vorbă veche zice că recoltele se adună, vremea este imprevizibilă, gusturile se schimbă, oamenii îmbătrânesc. E drept! De vreo 4 ani, timpul mi se pare o unitate de măsură transparentă și incomensurabilă, atât de valoroasă, și atât de neglijată. Am senzația că tot ce era frumos în copilăria mea, azi s-a transformat în marketing. Cumva e normal, deși pierdem substanța zilei de azi.

M-am tot gândit, regândit, gândit din nou, răzgândit... si am ajuns la o concluzie! Zilelele libere sunt foarte enervante! Glumesc, poate! 🙂 E foarte greu să spun că-i glumă sau realitate, pentru că eu de la 10:00 am avut doar întâniri pe Google Meet, 3 telefoane și 3 cafele. Azi, 30 Noiembrie -  zi liberă în România. De fapt, asta-i paradigma angajatului și cea a antreprenorului. Ca angajat, iluzia stabilității și libertății -  îți conferă o încredere, dar ca antreprenor - iluzia asta este inexistentă și vorba aia - ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Long, short story - e simplu, e complicat, e complicat și simplu - să fii și una, și alta.

Mergi în Creta cu un bagaj și te întorci cu două - ăla inițial și altul emoțional. Mare atenție, nu cumva să ți se strecoare o pisică sau un pisoi printre cele două bagaje. Am descoperit aerul Greciei în urmă cu un an. După cum bine știți, am trecut prin anul statului în casă, iar eu am decis să testez Grecia, Zakintos, imediat cum s-au liniștit apele. Merită să pui această locație pe listă, dar pe mine nu m-a convins. Pe de altă parte, vinovat poate să fie și sezonul - August - caracterizat prin aglomerație și căldura insuportabilă.

Hai să-ți povestesc o experiență care azi mă face rea, incredibilă și pretențioasă. Când m-am apucat de IT, dincolo de prejudecățile celor din jur, m-am lovit de mine. O tipă perfecționistă, care ținea cont de tot și de toate, care dormea 6h pe noapte să recupereze ce alții au făcut în facultate.

Nu îmi mai permit, donez cățel! Nu mai avem timp sau situația a devenit mai sensibilă...sau, sau, sau...
Cam așa sună scuzele pe grupurile de social media, grupuri în care unii donează, alții vând sau adoptă. Desigur că există și probleme, nu încape îndoială! Totuși, cumpărarea unui animal de companie ar trebui să se bazeze pe câteva reguli de bază, poate niște legi mai aspre ar putea ajuta. Habar n-am, dar nu-mi plac deloc oamenii a căror scuză n-are vreun fundament serios, iar abandonul devine soluția. Cel mai stupid și enervant argument pe care l-am auzit până acum.