M-am tot gândit, regândit, gândit din nou, răzgândit… si am ajuns la o concluzie! Zilelele libere sunt foarte enervante! Glumesc, poate! 🙂 E foarte greu să spun că-i glumă sau realitate, pentru că eu de la 10:00 am avut doar întâniri pe Google Meet, 3 telefoane și 3 cafele. Azi, 30 Noiembrie – zi liberă în România.
De fapt, asta-i paradigma angajatului și cea a antreprenorului. Ca angajat, iluzia stabilității și libertății – îți conferă o încredere, dar ca antreprenor – iluzia asta este inexistentă și vorba aia – ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual. Long, short story – e simplu, e complicat, e complicat și simplu – să fii și una, și alta.
Antreprenoriat, mult spus, nebunie curată – clar, nebunie adunată în 1.60m și 58kg – nu-i mare lucru, dar există! Sunt o persoană extrem de activă pe rețelele de socializare, și am sesizat că orice ”poveste” are două părți. Indiferent că vorbim despre relații de iubire, de afaceri sau de familie – toate au două versiuni. Partea proastă este că nu toți avem capacitatea de a înțelege cu adevărat esența unei imagini sau a unui videoclip, iar asta poate să genereze frustrări, foarte multe.
Ori eu nu urmăresc ce trebuie, ori o parte dintre oamenii care fac afaceri uită un lucru – baza! Bine, nu toți o cunoaștem. Dar asta nu e ceva rău, nu tot timpul. Când am început nebunia asta, numită business, nu m-am gândit exact la un plan de afaceri, buget etc. Am fost, cumva, constrânsă de clienți. Apoi, transformarea a continuat, de la PFA – SRL – tot așa. Cum s-ar zice, de la înfășat, la rampa de lansare.
Sună pompos – antreprenoriat, iar câteodată este. Dar n-aș vrea să spun că este doar pompos, pentru că nu este deloc așa. N-am prea multe exemple, eu nu nefiind nici prea bătrână, nici prea experimentată. Totuși, timpul m-a învățat câte puțin despre avantaje, dezavantaje, riscuri sau regrete:
Timp liber
Chiar ai, serios! Nu mereu, nu ca un angajat! Dacă ești organizat, ai timp să-ți faci prânzul, sex, unghiile, să alăptezi etc. Dacă ești organizat, dar ești în vacanță, ai obligativitatea să îți organizezi un OM – cu care lucrezi, dacă-ți permiți – sau să lucrezi din vacanță! Dar, fain e sentimentul să fii sunat de client – nu de șef! Nu mereu, dar e diferit și fain 🙂
Finanțe
Să ne înțelegem, banii sunt recompensa muncii noastre. Câteodată, recompensa e una corectă, alteori nu! Dar când faci ceva – o afacere, ceva al tău – totul este și nimic nu este CORECT! Și, atenție, bani poti avea sau nu! Bani se fac, cum îi reinvestești – aici e cheia! Știu, pe internet mulți sunt doar în Paris, Dubai, Maldive, cu vin, mașini scumpe, dar în realitate foarte puțin spun când au ajuns acolo. Și cum 🙂 Deci, da! Finanțele nu doar se fac, se și reinvestesc!
Clienți
Primul client – prima greșală, primii bani, primul succes! Îmi cunosc bine meseria, știu mai mult decât știe un Product Owner despre stakeholder, mai mult decât un Scrum Master despre echipă. Fără a fi modestă, dar am fost separat și împreună – Product Owner, Stakeholder, Secretar, PR, CTO, Developer…Practic, mi-am născut, crescut, educat acest bebeluș, care-mi pune-n cont bani și-mi oferă un confort! Dar acest bebeluș, nu mereu crește ca unul normal, în drumul educației lui nu-s mereu doar oameni cu studii, citiți, educați, corecți, frumoși – oh! Și, tu, începător – ești mai rău, multe greșeli faci. Și chiar crezi că dacă ești bun, dacă lași de la tine – o să fie bine! N-o să fie bine, deloc! Cu cât ești mai bun, cu atât trebuie să fii mai bun, iar ce-i prea mult strică!
Clientul are un pattern, și dacă nu ești suficient de experimentat, iar la început nu ești, nu ai idee în ce direcție să mergi. Hai să-ți dau câteva exemple:
- Primul FEEDBACK – la 20 -22 de ani, hmm…nu prea cunoști ce-nseamnă. Dacă te ajută fața (nu-i cazul meu – sufăr de expresivitate incurabilă), mimezi, te prefaci, presupui, dar nu înveți, nu prea multe. Teoretic ”feedback-ul este una dintre metodele cele mai productive în procesul învățării. Feedback-ul este evoluție…este…binele suprem”…Ah, da! Nu la 22 de ani, iar pentru unii nici la 30, nici la 40, pentru alții niciodată. Și, nu toți omenii vor să dea feedback, nu toți știm să dăm feedback, nu toși ne asigurăm că se dorește feedback etc. Iar în business, este un lucru foarte bun, este un drive al reușitei – dar nu trebuie să te afecteze! Iar asta e foarte greu! Mie mi-a fost foarte greu să învăț cum să primesc un feedback, indiferent de la cine și cum vine! Câteodată, tare mă străduiesc…să mint!
- Prima CEARTĂ – oamenii sunt faini și mie-mi plac, dar nu mulți, nu toți! Ghinionul meu este că se vede de cum mă privești în ochi 🙂 Am două exemple opuse: un client olandez, care nu se ceartă cu mine și nici cu inetrmediarul meu pentru că sunt un problem solver (găsesc soluții și rezolvări la orice) și știe că nimeni nu o să-i zâmbească și să-i rezolve problema. Al doilea, un client – neamț – simpatic, îngrozitor! Nimic în lumea asta nu m-a enervat atât de tare ca acel neamț. Mi-au fost suficiente doua întâlniri și am spus ”PA”. Dar, când totul se derulează printr-o entitate juridică, nu-i așa simplu. Că nu poți zice PA: dacă n-ai un om de bază să ducă mai departe sau dacă n-ai un contract bun. Dar nici măcar contractul nu-i așa relevant – IMAGINEA TA! Chit că lucrezi cu drepturi de autor, cu SRL, cu PFA etc – tu ești un OM și imaginea contează. În general, imaginea contează! Toți ne uităm la asta! 🙂
- Prima ESTIMARE – nu-i ceva mai oribil decât asta! Asta ziceam la început, acum aș spune așa – ESTIMAREA este unul dintre factorii cei mai productivi, dacă este realistă! O estimare nerealistă este un coșmar fără fund. Indiferent că lucrăm cu SCRUM, CRYSTAL, LEAN, KANBAN – omiterea realității nu are ca soluție folosirea unui framework, ci conștientizarea capacității echipei.
Clienți, bani, contracte, delegații, discuții, negocieri și alte multe noțiuni o să-ți audă urechile, și o să-ți citească ochii, când vei studia și intra în zona asta, există bune și rele. A risca mi se pare – a double – edged sword – crezi ce vezi și te arunci; deschizi ochii și analizezi, apoi te arunci sau nu 🙂 Nebunia asta, trendul ăsta de a fi antreprenor – nu e mare afacere…adică, îți trebuie 200 – 300 de lei să deschizi firma și ești „BOSs – S”. Ce vreau să spun este că entitatea juridică e, câteodată, doar cantitate – entitatea umană e calitate. Dar în chestia, să faci antreprenoriat… nu te bagi să iubești, să placi, să te lauzi, să dramatizezi, să urăști – aici te bagi și rămâi sau pleci.
