Des, prea des mi se întâmplă asta, oameni insuportabili, fără lipsă de educație, deloc manierați și totuși prezenți în viața mea. Însă acum vreau să vorbesc despre altcineva, care îmi e drag, dar nu prea. Nu despre oameni sau gunoaie, nici despre invidie sau câștig, ci despre ea.
Am fost crescută de doi oameni minunați, deloc ieșiți din comun. Însă, unul m-a părăsit când aveam 18 ani și nu cred că a făcut acest lucru intenționat. Doar că uneori lupta cu tine e mai dificilă decât ți-ai fi imaginat. De atunci, am rămas eu, mama și fratele meu. Singura cu care am mai putut vorbi a fost, este și va fi mama mea.