Aș putea începe un banal articol, dar cel mai emoționant. Căci atunci când auzi strigătele copiilor, de la etajul 4, fie te enervezi, fie îți amintești de copilăria ta. Dar cum eu am copilărit la casă, rar auzeam strigăte de la un etaj, poate din vreun copac, vreun gard, dar de etaj nici gând. Și faptul că eu am copilărit la casă, dorința să îmi cumpăr una a devenit și mai puternică.
O cafea, un pahar de apă și o portocală, toate acestea zac pe biroul meu precum gândurile nespuse. Un ochi la portocală, altul la laptop și tot așa preț de câteva minute. Încă de ieri am avut în plan să spun și să întreb despre 1 Decembrie al copilăriei. Este fantastic că acest an avem o scurtă vacanță, iar unii dintre noi o așteaptă ca pe apă. De fapt eu am să lucrez :), dar nu pentru birou, nu proiecte, ci am să caut o locație de concediu. Cu alte cuvinte, eu voi vâna oferte.
Mă enervează faptul că magazinele promovează Crăciunul din Octombrie. Nu spun că nu îmi place iarna, dar la timpul potrivit, în Decembrie. Nu îmi doresc să treacă timpul atât de repede, vreau să mă bucur de fiecare clipă în parte cât mai mult. Anul ăsta mi s-a părut și încă mi se pare că oamenii sunt mereu pe fugă, a trecut Octombrie și deja auzi:
