Am zis că într-o zi am să povestesc despre cum erau sărbătorile acasă la mine. Nu doar că mi-am mutat domiciliul, ci și perioada s-a schimbat. Însă mereu retrăiesc acele momente de poveste. Îmi amintesc cu atât drag și cu atât dor. Mereu sărbătorile de iarnă mi s-au părut diferite și speciale. Este precum o magie, este un sentiment atât de frumos, un sentiment pe care vreau să îl retrăiesc și să îl dezvolt de fiecare dată.
Zăpadă, zăpadă...Ador sărbătorile de iarnă, iar când este zăpadă mi se pare si mai frumos. De aseară a început să ningă și ochii mei erau numai pe geam, mă simțeam ca în copilărie când așteptam cu nerăbdare zăpada.
Știe lumea toată că timpul este ireversibil, dar dacă îl folosești cu cap vei avea un câștig major, amintirile. Cu toții vorbim despre prețuri, în stânga, în dreapta auzim „cât a costat, cât o fi etc”. Eh, acum e acum, amintirile nu se cumpără. Zilele trecute stăteam la o cafea cu o prietenă și povesteam de cum trece timpul și cum se apropie nunta ei. Și mă tot chestiona în privința celor ce mi-au fost alături:
Am senzația că noi nu mai putem accepta ca evenimentele noastre să nu fie publice și pe facebook. Sunt de acord să te exprimi și să arăți sentimentele, dar nu exagerat. Aseară, Moș Nicolae a venit mai mult pe facebook. Am văzut atâția oameni care-și pozează micuții cu tot felul de cadouri și cu mesaje precum:
Zilele astea am făcut exact ce am zis, am vânat oferte pentru un city break, dar și pentru un concediu pentru anul viitor. Am găsit ce am vrut, dar nu și perioada potrivită. Asta e, mie-mi place să zic că nu mereu socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. Am căutat și recăutat cele mai bune oferte și cea mai bună perioadă.
O cafea, un pahar de apă și o portocală, toate acestea zac pe biroul meu precum gândurile nespuse. Un ochi la portocală, altul la laptop și tot așa preț de câteva minute. Încă de ieri am avut în plan să spun și să întreb despre 1 Decembrie al copilăriei. Este fantastic că acest an avem o scurtă vacanță, iar unii dintre noi o așteaptă ca pe apă. De fapt eu am să lucrez :), dar nu pentru birou, nu proiecte, ci am să caut o locație de concediu. Cu alte cuvinte, eu voi vâna oferte.
Azi am să povestesc despre diferența dintre copertă și conținut. Totuși e bine să ai în vedere că mă voi referi doar la om. Căci la o carte e bine să nu analizezi conținutul după copertă. La om am nelămurirea asta, este bine sau nu?
Vine și ziua aia în care abia aștepți să termini treaba și să pleci acasă. Rutina de Luni până Vineri îți ucide visele și somnul. În cazul meu lucrurile nu sunt cu mult diferit, însă mai schimb traiectoria. Am avut o perioadă foarte aglomerată. Însă printre picături am citit câteva cărți pe care le recomand:
Săptămâna asta am fost mereu pe fugă, dintr-un loc într-altul, însă asta nu m-a împiedicat o clipă să mă gândesc la un concediu, o scurtă vacanță. Inițial am avut pe listă Roma, dar din cauza cutremurelor am zis nu și nici nu ne-am mai bifat altă locație. Nu încă. Însă de Vineri până Duminică știu sigur unde mă pot relaxa, la Hotel President din Băile Felix.
Des, prea des mi se întâmplă asta, oameni insuportabili, fără lipsă de educație, deloc manierați și totuși prezenți în viața mea. Însă acum vreau să vorbesc despre altcineva, care îmi e drag, dar nu prea. Nu despre oameni sau gunoaie, nici despre invidie sau câștig, ci despre ea.
