Am zis că într-o zi am să povestesc despre cum erau sărbătorile acasă la mine. Nu doar că mi-am mutat domiciliul, ci și perioada s-a schimbat. Însă mereu retrăiesc acele momente de poveste. Îmi amintesc cu atât drag și cu atât dor. Mereu sărbătorile de iarnă mi s-au părut diferite și speciale. Este precum o magie, este un sentiment atât de frumos, un sentiment pe care vreau să îl retrăiesc și să îl dezvolt de fiecare dată.
Când eram copil, aceste sărbători erau cu zăpadă, haine ude, miros de brad, căldura de la sobă, miros de sarmale și țuică fiartă.
Trecea ziua de 6 decembrie, nebunia începea, căci eu și fratele meu ne terorizam părinții cu întrebarea
Când ne faci bradul? Când ne faci bradul?
însemnând când ni-l cumpăra și punea în suport. Visul nostru se realiza în săptămâna aceasta, înainte de Ajun. Nici nu mai conta, căci atunci când vedeam că tatăl nostru ne meșterea brăduțul, ne cuprindea o fericire de mari proporții. Împodobirea bradului era un proces foarte drag nouă, aveam instalație „cântătoare”. Îmi amintesc și acum acele beculețe mari ce luminau întreaga încăpere.
Ehh și cum se învârteau treburile în casă…Pe 24 Decembrie la noi se merge în colindat, dimineața la 8, toți copilașii, chiar și adolescenții sau adulții se adunau și mergeau dintr-un capăt al satului în altul. Oamenii erau și ei la porți cu un coș plin cu bunătăți, unii aveau portocale, alții napolitane.
Pe lângă urările de bine ce le făceam, căci și eu am fost în colindat, prin cântec sau nu, ne mai luam și căzături, iar fețele ne erau roșii și reci precum gheața. Seara, veneau alți colindători, dar cu steaua. Cu o lună, două înainte de sărbători, câte 4 persoane, tineri până în 18 ani, se pregăteau de stele, repetau niște versuri, ce în seara de Ajun erau cântate la oameni în case.
Obiceiurile astea s-au cam pierdut, dar acum mă uit în urmă și îmi dau seama că am trăit o perioadă de poveste și sunt foarte mândră.
Pe 25 dimineața, mama pregătea masa și ne strângeam la povești, ascultam muzică, râdeam. Mai mult de atât, cum ne știm între noi, pentru că eu am crescut într-o comunitate restrânsă, nu ajungeai bine la poartă că erai chemat de un vecin să îți dea o prăjitură, un suc. Eu am bunicii în sat cu mine, de fapt am multe rude acolo și când plecam spre bunici, ajungeam cu vreo 3-4h întârziere.
Pentru mine aceste sărbători sunt magice. Chiar dacă s-au schimbat multe de atunci, magia nu s-a stins.
Nu pot să zic decât atât
CRĂCIUN FERICIT ȘI MAGIC!
