Home

Sunt Adriana 🙂

Poveste într-un pahar

Nu știu când și cum m-am trezit, dar știu că iubesc tare de tot câteva lucruri. Îmi plac diminețile, ador mirosul și gustul cafelei, iubesc jazzul, vinul alb (demisec și sec) și brânza.

Gata, ultima zi din 2016 e la ușa noastră. Deja telefoanele sună într-una, mesajele curg, sărbătorile îs aproape trecute. Eu am pus la punct ultimele detalii și urmează să mă pregătesc să ies în oraș.  Nu sarmale, nu piftie. În casa mea e doar pește, mult pește. Am zis să ne aducă noroc.

Am zis că într-o zi am să povestesc despre cum erau sărbătorile acasă la mine. Nu doar că mi-am mutat domiciliul, ci și perioada s-a schimbat. Însă mereu retrăiesc acele momente de poveste. Îmi amintesc cu atât drag și cu atât dor. Mereu sărbătorile de iarnă mi s-au părut diferite și speciale. Este precum o magie, este un sentiment atât de frumos, un sentiment pe care vreau să îl retrăiesc și să îl dezvolt de fiecare dată.

Știe lumea toată că timpul este ireversibil, dar dacă îl folosești cu cap vei avea un câștig major, amintirile. Cu toții vorbim despre prețuri, în stânga, în dreapta auzim „cât a costat, cât o fi etc”. Eh, acum e acum, amintirile nu se cumpără. Zilele trecute stăteam la o cafea cu o prietenă și povesteam de cum trece timpul și cum se apropie nunta ei. Și mă tot chestiona în privința celor ce mi-au fost alături:

Zilele astea am făcut exact ce am zis, am vânat oferte pentru un city break, dar și pentru un concediu pentru anul viitor. Am găsit ce am vrut, dar nu și perioada potrivită. Asta e, mie-mi place să zic că nu mereu socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. Am căutat și recăutat cele mai bune oferte și cea mai bună perioadă.

O cafea, un pahar de apă și o portocală, toate acestea zac pe biroul meu precum gândurile nespuse. Un ochi la portocală, altul la laptop și tot așa preț de câteva minute. Încă de ieri am avut în plan să spun și să întreb despre 1 Decembrie al copilăriei. Este fantastic că acest an avem o scurtă vacanță, iar unii  dintre noi o așteaptă ca pe apă. De fapt eu am să lucrez :), dar nu pentru birou, nu proiecte, ci am să caut o locație de concediu. Cu alte cuvinte, eu voi vâna oferte.

Vine și ziua aia în care abia aștepți să termini treaba și să pleci acasă. Rutina de Luni până Vineri îți ucide visele și somnul. În cazul meu lucrurile nu sunt cu mult diferit, însă mai schimb traiectoria. Am avut o perioadă foarte aglomerată. Însă printre picături am citit câteva cărți pe care le recomand:

Săptămâna asta am fost mereu pe fugă, dintr-un loc într-altul, însă asta nu m-a împiedicat o clipă  să mă gândesc la un concediu, o scurtă vacanță. Inițial am avut pe listă Roma, dar din cauza cutremurelor am zis nu și nici nu ne-am mai bifat altă locație. Nu încă. Însă de Vineri până Duminică știu sigur unde mă pot relaxa, la Hotel President din Băile Felix.