Category Archives: General

O nouă săptămână, o nouă zi, Luni 31 Octombrie 2016. De azi mă simt ca și cum aș participa la un maraton. Care mai de care grăbit, somnoros și morocănos. Ziua de Luni parcă nu se potrivește nimănui. Eu am acceptat mai ușor acest început de săptămână, pentru că am lucrat Sâmbătă și Duminică la fel de mult ca și în timpul săptămânii. Însă, am avut și momente de respiro, deoarece au mai fost de făcut și alte treburi casnice.

Luni și Vineri, zilele fără succes la mine. Dar parcă ziua de Luni îi pune capac, pentru că trebuie să te pregătești de duminică pentru încă 5 zile lucrătoare. Și nu oricum, ci cu multă răbdare. Trebuie să termini de făcut curățenie, să pregătești mâncare, să calci haine, din astea.

Când soarele apune îmi dau seama cam cum suntem noi, oamenii. Câteodată greșim extrem de mult și nu recunoaștem, alteori facem bine cui nu trebuie, dar ne lăudăm, și lista poate continua. Când eram mică am avut o ceartă zdravănă cu tatăl meu din cauza unui accesoriu pentru păr.

Ce alegi? Începutul sau sfârșitul săptămânii? Eu aleg Vinerea și Marțea. Și cum decurge la mine un început de săptămână? Obișnuit! Trezire, mic dejun, cafea și work. Eee, până să-mi revin cu adevărat trec cam 1-2 h. Vinerea e o zi mai faină, știu că am 2 zile libere (când le am, mai lucrez Sâmbăta sau Duminica) și mă apuc cu un spor fantastic de treabă. Doar că simt că atunci am cel mai mult de lucru. Parcă ziua de Vineri este îmbrățișată și de soare, am văzut multe începuturi de săptămână ploioase. Așa-i și în cazul tău? Weekend liniștit!  

Exact asta am simțit eu când am făcut nunta, un film în care jucam rolul principal. Cineva mi-a dat startul dimineața, undeva în jur de ora 04:00 și a ridicat pancarta de încheiere ziua următoare, tot spre zorii zilei. Nu mi-am făcut un scenariu și nu am fost pregătită de multe evenimente, dar le-am făcut față, iar asta contează. Machiajul, coafatul și ținuta  au constituit doar câteva dintre momentele din 30 Iulie 2016.

Îmi amintesc o discuție interesantă cu una dintre prietenele mele, discuție ce avea la bază generația părinților și a copiilor. Nu mai rețin exact contextul, dar știu sigur că ea era foarte șocată de cum se comportă o rudă cu părinții săi. Atunci am dezvoltat istoria unor generații diferite.

Am fost crescută de doi oameni minunați, deloc ieșiți din comun. Însă, unul m-a părăsit când aveam 18 ani și nu cred că a făcut acest lucru intenționat. Doar că uneori lupta cu tine e mai dificilă decât ți-ai fi imaginat. De atunci, am rămas eu, mama și fratele meu. Singura cu care am mai putut vorbi a fost, este și va fi mama mea.