Când soarele apune îmi dau seama cam cum suntem noi, oamenii. Câteodată greșim extrem de mult și nu recunoaștem, alteori facem bine cui nu trebuie, dar ne lăudăm, și lista poate continua. Când eram mică am avut o ceartă zdravănă cu tatăl meu din cauza unui accesoriu pentru păr.

Mai exact, mama mea trebuia să mă ia cu ea să îmi iau ceva pentru păr, nu mai rețin exact ce. Și graba ei a însemnat supărarea mea pentru că nu am mai mers și așa am ajuns să mă cert cu tatăl meu. La un moment dat a tăcut  și eu tot îmi vărsam supărarea, brusc mâna lui mi-a cuprins umărul meu și pe un ton parcă amuzat:

Te poți răzvrăti, dar nu oricum..nu pe părinții tăi.

Ăla a fost momentul meu de glorie, pentru că am înțeles multe lucruri. Dar nu exagerez, eu azi încă mă mai răzvrătesc și nu oricum, dar pe oricine. Asta nu e de bine, dar nici de rău neapărat, doar că trebuie să acceptăm când ni se spune că ceva nu este în regulă. Aș zice așa, te poți răzvrăti, dar cu asumare.