Nici nu am început ziua bine, că primesc răspuns la un mail: Prea târziu! Am dat la altcineva. Trebuie sa fiti ca neamtul d-na punctual! A venit și răspunsul meu: Va urez succes si va recomand sa va comportati ca 'PRIETENII NEMTI', daca vreti aceleasi servicii.

Este vorba despre o discuție cu un domn, care mai acum două săptămâni îmi dădea lecții de UX & UI, apoi de programare, iar la final încerca să mă introducă într-ale marketingului. N-am o problemă cu oamenii care se documentează, care vor să știe multe, dar am o mare problemă cu oamenii care „le știu pe toate” și care mereu au la purtător „dar ceilalți cu care am lucrat....dar mi-a zis mie X ca platforma aia e nasoală etc”. Lista de astfel de propoziții este foarte lungă! Și cred că indiferent de domeniu, întâlnim astfel de oameni.

Cineva a spus cândva că bătrânețea nu aduce floricele, ci înțelepciune. Nu vreau să spun că sunt bătrână, ci doar că am ajuns la maturitatea necesară pentru a-mi da seama cât de valoroasă sunt, cât de loială și iubitoare pot fi, dar și cât de indiferentă, sarcastică și rea pot deveni.

Starea mea de astăzi este una neutră, lucru rar întâlnit în ultima vreme. Mă simt la fel ca vremea de afară și mă lupt cu oboseala; am băut deja două cafele și am ratat plimbarea de dimineață. Este important pentru mine să fac ceva înainte de a începe ziua, indiferent cât de puțină energie am, altfel nu pot funcționa.

Am terminat recent de citit Traume ascunse scrisă de Catherine Gildiner și am început De vorbă cu străinii. Cum să stabilim conexiuni cu ceilalți - Joe Keohane. Deși am ajuns doar la capitolul trei, am concluzionat câteva aspecte importante, în special despre fericirea pe care o putem găsi în jurul nostru și de care nu profităm niciodată.

Conversațiile cu străinii ne aduc beneficii semnificative. De acord total! În plus, interacțiunile cu străinii scot la suprafață aspecte pozitive și ne permit să ne arătăm așa cum suntem. Este ușor să împărtășești cu cineva, pe care îl întâlnești poate pentru prima și ultima dată, o traumă, o problemă la locul de muncă sau, pur și simplu, o vulnerabilitate. Simți că te eliberezi! Avem prea multe păreri unii despre alții. Ooo, da! Suntem experți. De cele mai multe ori, capul nostru e precum o cutie plină de păreri. Mai grav este că ne evaluăm de fiecare dată performanța și dacă am dat greș o dată, ce rost mai are să încercăm a doua oară? Dacă ai zâmbit cuiva și persoana respectivă s-a uitat la tine ca la un ciudat, de ce am mai face asta încă o dată? Avem prea multe idei și păreri despre ceilalți, și de cele mai multe ori, greșite - psihologii numesc asta „ignoranță pluralistă”." Conversațiile au puterea de a transforma. Dincolo de părerile pe care fiecare dintre noi le are despre interlocutor, sentimentul că cineva nu te-ar plăcea devine intimidant. Totuși, dacă reușim să depășim această barieră și să trecem la un alt nivel, așa cum este subliniat și în carte - conversațiile pot transforma străinii în prieteni, o discuție la cafea într-o căsătorie, iar interviurile pot deveni oportunități de muncă.
Am devenit ceea ce oamenii de știință au denumit drept „o anomalie evoluționară spectaculoasă”: maimuța ultra-cooperativă - acea sălbăticiune rară, care poate lucra și trăi alături de străini. (Joe Keohane)
Printre altele, această carte îmi dovedește că micile mele discuții cu străinii, chiar dacă sunt foarte reticentă și am această idee - dacă nu sunt plăcută, dacă nu sunt înțeleasă, dacă... sunt, de fapt, foarte sănătoase. Asta îmi place la oameni atunci când vorbesc cu ei: povestea, experiența, filmul lor. Îndrăznesc să-i numesc cărți vii. *Image by Pexels from Pixabay

Mi-e foarte greu să mă țin de rutina mersului pe jos. Mi-e mult mai simplu să-mi pun echipamentul de alergat, adidașii și să fac o tură. M-am trezit cam greu și știu câte am de făcut azi, dar cu toate acestea, m-am mobilizat și am ieșit să-mi bifez numărul de pași. În mod normal, atunci când sunt foarte aglomerată la lucru, nu prea mi se vede fața și nu interacționez cu soarele, doar dacă este zi de sport. Astăzi îmi bifez toate aceste aspecte și sunt foarte fericită. Văzute pe stradă

  • Multe mașini și câteva claxoane
  • Gheață, frig cât să nu-ți simți fața și mâinile
  • Câini abandonați - o situație care mă enervează la culme
  • Patru oameni pe trotuar, nicio expresie. E, oare, greșit să zâmbim politicos celor întâlniți?
Auzite în căști
  • DevOps vs Agile - între plăcere și ură
  • Niciun soft, niciun framework, nicio metodologie nu rezolvă problemele în sine, dar acestea ajută la identificarea persoanei potrivite și la găsirea modalităților de a face un lucru corect și rapid (poate)
  • Developerii au încă o problemă cu: 'De ce trebuie să știm noi ce fac cei care testează?' Din același motiv pentru care un Scrum Master trebuie să știe despre responsabilitățile unui PO. Pentru a putea oferi suport și ajutor
  • Developerii încă spun că Agile înseamnă doar daily, sprint, retro etc., adică, doar ședințe. (Cred că atunci când implementarea este defectuoasă, fix asta e concluzia.) Agile înseamnă 4 lucruri dacă citești https://agilemanifesto.org/
  • Din punctul meu de vedere, discuția despre DevOps și Agile separat nu are sens, deoarece scopul lor comun este de a facilita procesul de dezvoltare și de a îmbunătăți calitatea finală.
*Image by Andrea from Pixabay

Nici nu plouă, nici nu ninge. Nici prea frig, nici prea cald. Este o vreme atât de neutră încât nu-ți induce nici o stare, nici buna, dar nici rea. Am ieșit la ora 8 cu termosul de cafea, mi-am pus căștile și am pornit un podcast, plimbându-mă fără o destinație anume. Singurul scop este doar să ating numărul de pași zilnic, pe care, în absența sportului, îi ignor complet. Îmi place, de asemenea, să ascult podcasturi în timp ce mă plimb. Văzute pe stradă

  • Oamenii par sau sunt triști la 8 dimineața
  • Nu se plimbă nimeni pe stradă, toți stau și așteaptă să li se încălzească mașina
  • Ești privit ciudat dacă ieși să bei o cafea - diferit și singur (pățesc asta și dacă ies la restaurant singură, dar doar în România m-am lovit de astfel de priviri, câteodată aceste priviri au fost verbalizate)
Auzite în căști
  • Agile nu te scapă de probleme, te ajută doar să nu transpiri când acestea apar
  • Dacă lucrezi urmând un framework (cum ar fi SCRUM), nu te aștepta să aduci soluții peste noapte; la început, s-ar putea să pari scufundat în ocean
  • Angajații buni vs. angajații răi sunt un paradox, iar rolurile se pot schimba într-o clipă
  • Ironic, dar am simțit asta până în creștetul capului. Dacă vorbim aceeași limbă, nu înseamnă neapărat că ne și înțelegem. Bariera lingvistică este una dintre micile probleme. Perspectiva, deschiderea, direcția și învățarea continuă sunt factori mult mai relevanți
  • Încearcă orice sport și vei înțelege ce-nseamnă introspecția și adaptarea

Câteva reflecții, câteva acțiuni și multe rezultate. 2023 nu a fost lipsit de provocări, dar nici nu mă așteptam altfel. Complex, dificil, plin de provocări și adesea însoțit de lacrimi, pierderi și doruri profunde, dar în cele din urmă, revigorant, puternic și chiar plin de umor.

Acest articol zace în draft de foarte mult timp. Am luat în considerare de multe ori dacă să-l public sau nu. Am hotărât să îl public, deoarece, având în vedere experiența mea, obezitatea nu este ceva cu care nu m-am confruntat. Obezitatea este o problemă medicală care ar trebui tratată foarte serios atât la nivel social, cât și individual. Obezitatea este o problemă de sănătate publică majoră în Europa. Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății publicat în 2022, aproximativ 60% dintre adulții europeni și o treime din copii suferă de greutate în exces.

Traversăm timpuri incredibile, avem acces la internet, ne luăm informații rapid din online, vedem lumea întreagă cu un simplu click, este la îndemână comunicarea cu oamenii, ne putem scrie și suna mult mai repede. Apusă a devenit epoca porumbelului cu plicul în cioc sau cea a telefonul fix, a tarifelor clar stabilite sau a beepului. Cu 50 de lei poți suna pe oricine, oricând, iar mesajele și minutele sunt nelimitate. Ce timpuri!

Ai auzit expresia -  Poți muta munții din loc? Așa simt după o tură de alergat, indiferent că este scurtă sau lungă, sau după o sesiune de Cardio. Sunt mai încrezătoare, mai stăpână pe mine și râd excesiv de mult :). Dacă mă gândesc la cifrele din sondajele de mai jos, tind să cred că oamenilor nu le place fericirea.

De când mă știu, mi s-a spus „Uită-te la ei!  Ăla cum poate?”. Toate aceste vorbe stârneau în mine un soi de competiție, dar rezultatul final nu ducea la ceva avantajos, din contră -  cu fiecare „încurajare” de acest gen, invidia își făcea cât mai profund loc în definiția mea umană. În toată această ecuație, cel mai trist mi se pare că și ca adult ai tendința de a urma aceste reguli nesănătoase.

O vorbă veche zice că recoltele se adună, vremea este imprevizibilă, gusturile se schimbă, oamenii îmbătrânesc. E drept! De vreo 4 ani, timpul mi se pare o unitate de măsură transparentă și incomensurabilă, atât de valoroasă, și atât de neglijată. Am senzația că tot ce era frumos în copilăria mea, azi s-a transformat în marketing. Cumva e normal, deși pierdem substanța zilei de azi.