Starea mea de astăzi este una neutră, lucru rar întâlnit în ultima vreme. Mă simt la fel ca vremea de afară și mă lupt cu oboseala; am băut deja două cafele și am ratat plimbarea de dimineață. Este important pentru mine să fac ceva înainte de a începe ziua, indiferent cât de puțină energie am, altfel nu pot funcționa.
Am terminat recent de citit Traume ascunse scrisă de Catherine Gildiner și am început De vorbă cu străinii. Cum să stabilim conexiuni cu ceilalți - Joe Keohane. Deși am ajuns doar la capitolul trei, am concluzionat câteva aspecte importante, în special despre fericirea pe care o putem găsi în jurul nostru și de care nu profităm niciodată.
Conversațiile cu străinii ne aduc beneficii semnificative. De acord total! În plus, interacțiunile cu străinii scot la suprafață aspecte pozitive și ne permit să ne arătăm așa cum suntem. Este ușor să împărtășești cu cineva, pe care îl întâlnești poate pentru prima și ultima dată, o traumă, o problemă la locul de muncă sau, pur și simplu, o vulnerabilitate. Simți că te eliberezi!
Avem prea multe păreri unii despre alții. Ooo, da! Suntem experți. De cele mai multe ori, capul nostru e precum o cutie plină de păreri. Mai grav este că ne evaluăm de fiecare dată performanța și dacă am dat greș o dată, ce rost mai are să încercăm a doua oară? Dacă ai zâmbit cuiva și persoana respectivă s-a uitat la tine ca la un ciudat, de ce am mai face asta încă o dată? Avem prea multe idei și păreri despre ceilalți, și de cele mai multe ori, greșite - psihologii numesc asta „ignoranță pluralistă”."
Conversațiile au puterea de a transforma. Dincolo de părerile pe care fiecare dintre noi le are despre interlocutor, sentimentul că cineva nu te-ar plăcea devine intimidant. Totuși, dacă reușim să depășim această barieră și să trecem la un alt nivel, așa cum este subliniat și în carte - conversațiile pot transforma străinii în prieteni, o discuție la cafea într-o căsătorie, iar interviurile pot deveni oportunități de muncă.
Am devenit ceea ce oamenii de știință au denumit drept „o anomalie evoluționară spectaculoasă”: maimuța ultra-cooperativă - acea sălbăticiune rară, care poate lucra și trăi alături de străini. (Joe Keohane)
Printre altele, această carte îmi dovedește că micile mele discuții cu străinii, chiar dacă sunt foarte reticentă și am această idee - dacă nu sunt plăcută, dacă nu sunt înțeleasă, dacă... sunt, de fapt, foarte sănătoase. Asta îmi place la oameni atunci când vorbesc cu ei: povestea, experiența, filmul lor. Îndrăznesc să-i numesc cărți vii.
*Image by Pexels from Pixabay
