Blog

Nici nu am început ziua bine, că primesc răspuns la un mail: Prea târziu! Am dat la altcineva. Trebuie sa fiti ca neamtul d-na punctual! A venit și răspunsul meu: Va urez succes si va recomand sa va comportati ca 'PRIETENII NEMTI', daca vreti aceleasi servicii.

Este vorba despre o discuție cu un domn, care mai acum două săptămâni îmi dădea lecții de UX & UI, apoi de programare, iar la final încerca să mă introducă într-ale marketingului. N-am o problemă cu oamenii care se documentează, care vor să știe multe, dar am o mare problemă cu oamenii care „le știu pe toate” și care mereu au la purtător „dar ceilalți cu care am lucrat....dar mi-a zis mie X ca platforma aia e nasoală etc”. Lista de astfel de propoziții este foarte lungă! Și cred că indiferent de domeniu, întâlnim astfel de oameni.

Hai să-ți povestesc o experiență care azi mă face rea, incredibilă și pretențioasă. Când m-am apucat de IT, dincolo de prejudecățile celor din jur, m-am lovit de mine. O tipă perfecționistă, care ținea cont de tot și de toate, care dormea 6h pe noapte să recupereze ce alții au făcut în facultate.

Nu îmi mai permit, donez cățel! Nu mai avem timp sau situația a devenit mai sensibilă...sau, sau, sau...
Cam așa sună scuzele pe grupurile de social media, grupuri în care unii donează, alții vând sau adoptă. Desigur că există și probleme, nu încape îndoială! Totuși, cumpărarea unui animal de companie ar trebui să se bazeze pe câteva reguli de bază, poate niște legi mai aspre ar putea ajuta. Habar n-am, dar nu-mi plac deloc oamenii a căror scuză n-are vreun fundament serios, iar abandonul devine soluția. Cel mai stupid și enervant argument pe care l-am auzit până acum.

Who is your hero? Al meu, acum - erou ar fi acel om gata să-mi răspundă la cele 100 de întrebări, legate de prima mea experiență reală ca și Scrum Master (SM). M-am ancorat în nebunia de a descoperi partea asta de Agile de câțiva ani. O tot tatonez, o tot studiez, o tot învârt și am început să o și aplic. Însă, vorba aia: teoria ca teoria, dar practica ne omoară!

An de an am ales să pun pe foaie, virtuală sau nu, rânduri despre omul pe care-l pomenesc zilnic. Habar n-am cum a trecut timpul și unde s-a dus, dar mai ales - unde se îndreaptă, dar tu vei fi mereu pe buzele mele. Fără să-mi dau seama, mi-ai trasat personalitatea și mi-ai indus tăria de caracter de care, nici azi, nu mă pot lăsa.

caine la birou

Stresul şi nivelul crescut de anxietate la birou sunt doar două exemple de probleme amplificate de virusul SARS-COV2. Lucrul de acasă poate favoriza existenţa acestor probleme, care au devenit din ce în ce mai prezente în vieţile noastre. Pe lângă productivitatea scăzută, sănătatea psihică a angajaţilor poate deveni o problemă reală atât pentru aceştia, cât şi pentru angajatori. Una dintre cele mai bune soluţii care poate ajuta la combaterea problemelor create de stres şi anxietate este să identificăm acele lucruri din viaţa noastră care ne revitalizează şi să acţionăm în acest sens. Pentru majoritatea oamenilor, animalele de companie reprezintă un sprijin emoţional considerabil, o punte de legătură între vremurile grele în care trăim şi fericirea pe care micii blanoşi o pot produce din iubirea lor necondiţionată.

Zâmbiți - La urma urmei, este vin! În felul ăsta - Matthew Jukes își începe grandioasa și educativa carte despre vin - Cartea Vinurilor. Faptul că îmi place vinul și că-s consumatoare, nu-i secret. Am mai spus și îmi susțin părerea - vinul este parte din povestea noastră.

Provin dintr-un sat atât de mic, că nu îmi imaginam viața cu atâtea nuanțe și versiuni. Când locuiești într-un loc în care toată lumea se știe cu toată lumea, e foarte simplu să-ți iei lumea-n cap sau să crezi că tu ai văzut tot ce se putea. Sigur, acest lucru se întâmpla la vârsta de 16 ani. Mă gândesc că dacă ajungi la 25 și încă ai gândirea asta - este rău, dar rău de tot!

E o nebunie curată. Mă confrunt cu tot felul de situații și mă schimb uimitor, dar e prima dată când o zic răspicat și bine fac. Mi-am terminat lucrul, mi-am pus un pahar de vin, câteva melodii pe fundal, am o grămadă de întrebări în cap și o carte recent începută.

Acest articol mi-este dedicat pentru ziua în care o sa uit să mă bucur de lucrurile cu adevărat valoroase: de alergatul pe zăpadă, de zâmbetul unui necunoscut sau de cafeaua nereușită, de vinul la ceas de seară și de porția de jazz, de ploaia de toamnă și de vântul rece care-mi taie respirația.

De când toată viața s-a mutat acasă și am fost nevoită să o organizez după regulile aduse de această pandemie, am sesizat și câteva lucruri pe care ar fi bine să nu le faci la birou. Când stai pe margine, felul în care percepi anumite situații, este cu totul diferit. Dacă te regăsești în miezul problemei, să discerni lucrurile bune de cele rele, devine o treabă mai complicată, posibilele soluții par atât de depărtate de noi, chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt chiar sub nasul nostru.