Nici nu am început ziua bine, că primesc răspuns la un mail: Prea târziu! Am dat la altcineva. Trebuie sa fiti ca neamtul d-na punctual! A venit și răspunsul meu: Va urez succes si va recomand sa va comportati ca 'PRIETENII NEMTI', daca vreti aceleasi servicii.

Este vorba despre o discuție cu un domn, care mai acum două săptămâni îmi dădea lecții de UX & UI, apoi de programare, iar la final încerca să mă introducă într-ale marketingului. N-am o problemă cu oamenii care se documentează, care vor să știe multe, dar am o mare problemă cu oamenii care „le știu pe toate” și care mereu au la purtător „dar ceilalți cu care am lucrat....dar mi-a zis mie X ca platforma aia e nasoală etc”. Lista de astfel de propoziții este foarte lungă! Și cred că indiferent de domeniu, întâlnim astfel de oameni.

COVID-19 a împărțit lumea în două.  Nu am mai ieșit din casă/curte de o săptămână și am luat foarte în serios treaba asta care ne-a sucit viața, ne-a mutat birourile în dormitoare și ne-a transformat medicii în roboți. COVID-19 mi-a zdruncinat starea emoțională, psihică și o serie de planuri. Sigur, mie și lumii întregi. Și sunt la fel de sigură că nu toți eram atât de dinamici înainte, dar faptul că știm că nu mai avem la fel de multă libertate, ne omoară psihicul.

E clar, situația nu este roz și cred că această culoare ne va lipsi o perioadă din peisaj. COVID-19 naște panică excesivă, iar dacă mai ești și puțin ipohondru (ca mine), ghinion! În Italia, situația e cruntă, dar cu toate astea noi, românii, suntem extrem de inconștienți. În primă fază, nu înțeleg chestia asta de a ascunde că ai vizitat Italia sau orice altă zonă afectată. Nu înțeleg fuga românilor din Italia - credeți că aici vă salvează cineva? Nu, același tratament îl veți primi peste tot! E globală treaba și trebuie să ne asumăm că de această dată noi putem ucide, nu sistemul!

Italia nu trebuie ratată absolut deloc. Are poveste, eleganță și cafea bună. Anul ăsta mi-am propus să explorez Sudul. Dacă pe 11 Februarie, când am ajuns acolo, am zis: bă ce dracu caut aici? Pe 15, mi-am oferit răspunsul: experiență!  Nu a fost chiar așa de rău, dar nici chiar așa de bine. Nordul Italiei este extrem de diferit, cu totul! Sudul? Ah...altă poveste! Poate am fost așa șocată, pentru că nu m-am așteptat la o diferență atât de mare.

De când ești mic ți se bagă în cap ideea asta de prefecțiune, dar nimeni nu îți spune că perfecțiunea nu înseamnă să nu greșești. Am ajuns la concluzia că perfecțiunea mi-a trezit frică, m-a îndemnat să stau în carapacea mea, să încerc să pregătesc mediul în care mă aflu. Într-un fel e bine să știi că ești mereu pregătit și să nu ai surprize neplăcute,  în alt fel e foarte rău, pentru că nu poți evolua dacă nu explorezi și alte zone. Cea mai bună experiență o trăiesc de când lucrez cu străinii. Altă cultură, alt vibe, alte abordări și, da, altă limbă. Nimic nu e la fel, azi sunt foarte fericiți, mâine sunt foarte nefericiți si au cu totul și cu totul altă abordare.

Chit că deja plănuiesc următoarea vacanță, tot voi lăuda puțin destinația care mi-a bucurat ochii și liniștit sufletul.  Coasta de Azur a fost o alegere spontană, pe genul 'unde mergem anul ăsta?'. Ideea era simplă și liniștită! Și tot pe această idee, la începutul lui Septembrie am aterizat în Nice. Dacă anul trecut am greșit cu cazarea, anul ăsta totul a fost PERFECT! Aaa, ba mai mult, am refuzat să iau o cazare la 4*, pentru una la 3*. Motivul? Hotelul de 4* nu avea piscină. Și oricum, consider că în concedii nu pachetele All Inclusive sau cazările la 5* contează, ci experiențele cu care pleci de acolo, și crede-mă, poți să dormi pe jos, dacă la final ai o poveste.

Mă gândesc la ciclul ăsta vicios ce are la bază zilele de Luni și Vineri. Lunea, în prima parte a zilei, eu nu funcționez prea bine, iar Vinerea în ultima parte a zilei, funcționez la fel de slab. Însă, îmi iau revanșa Sâmbăta, căci în ultima vreme, lucrez destul de bine în ziua asta.

Italia este, din punctul meu de vedere, teritoriul eleganței. De prima dată când am ajuns acolo, am rămas impresionată de aerul galant pe care-l emană prin toți porii.  Nici nu contează că aterizezi la Roma sau Milano, Italia are un vibe special. De la mașinile care par foarte curate, până la parfumul scump al batrânelor ce își etalează hainele de blană luxoase. Ce vorbesc aici! Cum m-am văzut ajunsă acolo, cum am înțeles și „aerele” unora ce lucrează temporar sau permanent în Italia. Câteodată devine imposibil să nu copiezi ce vezi în jurul tău și, mai ales, dacă îți place un tipar. Spre exemplu, eu sunt cazul care se poate îndrăgosti iremediabil de personaje din cărți, seriale...Și, deci, cum să fii altfel când Italia respiră atât de multe nuanțe elegante?

Să te plimbi este un lux! Corect, dar nu un lux financiar, ci un lux cultural. Anul ăsta l-am început prin Italia, apoi am trecut vreo 2 săptămâni prin Germania și urmează alte câteva locații despre care abia aștept să scriu. Habar n-am dacă aș recomanda mâncarea din Germania, restaurantele sau mai știu eu ce, dar da, aș recomanda un loc ce mă emoționeaza, calmează, relaxează și distrează. Dincolo de faptul că am avut extrem de mult de lucru în alea două săptămâni, am reușit să ajung și în Parcul Wilhelmshöhe. Sincer, germana e amuzantă pentru mine, îmi sună ca și cum trebuie să ai o limbă foarte sucită...la propriu. Pe cuvânt, limba trebuie să aibă o formă, o poziție și cred că și un gust :) Un cuvânt format din 3 litere în română, la ei poate avea 15 litere...Eh, dar exericițiul e mama reușitei.

1 2 3 9