A trecut o bucată bună de vreme de când nu am mai scris pe blog. M-am prins fie cu diferite proiecte, fie cu treabă prin casă sau, pur și simplu, nu am avut ce să zic. Dar pentru toate lucrurile vine o vreme potrivită.
Mă bucur foarte mult că am început să lucrez la noul proiect, să dau un suflu nou acestui blog, să implic mai mulți oameni, să povestesc despre mai multe lucruri și să spun mai detaliat despre experiențele de viață, despre obiceiuri, despre tradiții, povești etc. Cu acest blog nu vreau să ofer sfaturi, pentru că un sfat pe care l-am primit de la cineva se poate plia pe o situație – sau nu.
Noua imagine a blogului va fi completată de experiențele unor oameni, de frumusețea unor locuri, de lecțiile unor seminarii și workshopuri, de tot ceea ce poate timpul să ne ofere.
Când am pus prima dată pe hârtie gândurile, mi-am dat seama că blogul poate fi o arhivă perfectă a timpului, că pe blog îmi vor rămâne toate greșelile, toate plângerile, dar și toate realizările și că atunci când le voi reciti, ma pot reevalua, îmi pot urmări evoluția și îmi pot conserva amintirile. Blogul, pentru mine, este acel loc în care merg să mă încarc cu energie bună, să mă descarc de gândurile triste și să povestesc fără a fi oprită. Și cred că indiferent de moment, acest spațiu virtual, acest blog – mi-a oferit încrederea pe care realitatea mi-a furat-o de câteva ori.
