Zâmbiți – La urma urmei, este vin! În felul ăsta – Matthew Jukes își începe grandioasa și educativa carte despre vin – Cartea Vinurilor. Faptul că îmi place vinul și că-s consumatoare, nu-i secret. Am mai spus și îmi susțin părerea – vinul este parte din povestea noastră.
Dincolo de tot ceea ce înseamnă alcoolul care depășește limite, cred că felul în care gândești despre vin determină modalitatea și stilul în care îl consumi. Vinul îmi place pentru culoare, gust și poveste.
Să fie limpede, să nu fie dulce, dar nici aspru, să mă relaxeze și să mă calmeze, dar mai ales să mă distreze. Îmi place pentru că-mi place, și dacă nu-mi place – ăla nu e un vin bun.
Tot în Cartea vinurilor am găsit un aspect foarte interesant despre gust.
Gustul – Îl aveți?
…atunci când este vorba despre gust, voi aveți întotdeauna dreptate. Dacă nu vă place un vin, nu-l mai cumpărați, sau cel puțin așteptați până când papilele gustative vor decide că este timpul să încercați altceva.
Iar gustul meu a clasat CRICOVA ca fiind un vin bun
Obișnuiesc să beau Cricova Chardonnay Prestige & Vintage – sec. Foarte rar cumpăr vin roșu, dar în starea de urgență am descoperit două ispite roșii – Cricova Virgin Sec și un Cabernet Sauvignon de prin 2000. Plăcerile când încep, greu să le mai termini, pentru că și spumantul demisec e demențial.
Cumva nici nu mă miră calitatea, pentru că despre Cabernet Sauvignon se zice că este regele lumii strugurilor, iar despre Chardonnay se zice că este regina. Mirosul îmi place cel mai mult la o sticlă de vin. Dacă mirosul este aspru, înțepător și, parcă – greu, cateodată acru, deja știu că gustul nu mă va da pe spate.
Soiul de struguri este foarte important, și combinația între mai multe soiuri însumează un buchet de arome. Mi se pare că lumea vinului se mișcă amețitor, dar când descoperi un gust nou, cel dinainte nu este dat uitării, ba din contră, se duce într-o listă personală, ordonată și reordonată la fiecare gust nou.
În general, un alb sec sau demisec, reprezintă orgasmul suprem al papilelor mele gustative. O brânză bună sau un pește, John Lee pe fundal ca să-mi pierd mințile pe și în notele lui muzicale – eh, da! Asta-i definiția perfecțiunii!
