De când toată viața s-a mutat acasă și am fost nevoită să o organizez după regulile aduse de această pandemie, am sesizat și câteva lucruri pe care ar fi bine să nu le faci la birou. Când stai pe margine, felul în care percepi anumite situații, este cu totul diferit. Dacă te regăsești în miezul problemei, să discerni lucrurile bune de cele rele, devine o treabă mai complicată, posibilele soluții par atât de depărtate de noi, chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt chiar sub nasul nostru.

Sunt aspecte ale vieții care trebuie ținute cât mai mult pentru noi, dar pe care le și putem împărtăși, întrucât doar așa putem explica comportamentul nostru dintr-o anumită perioadă. Totuși, câteva părți ale noastre n-ar trebui nici măcar menționate la birou.

Rufele se spală-n familie

Când acasă nu-ți merg lucrurile ca unse, prietenii, frații sau părinții sunt terorizați. Dar, ce te faci când scoți rufele în public? Să duci la birou problemele din bucătăria ta, poate fi o mare problemă. Să menționezi că productivitatea ta azi, săptămâna sau luna aceasta va fi afectată de un eveniment personal, este total în regulă. Dar să faci din problema ta, problema colegilor sau o scuză continuă!? Nu-i deloc o mândrie. Și, da, lucrul ăsta e cel mai întâlnit. Dacă nu ți-a trecut vreodată prin minte că cineva s-ar putea folosi de problema ta, gândește-te că și expunerea în fața colegilor poate atrage răzbunări.

Lumea nu se termină și nu începe la tine

Oamenii au tendința să facă nu doar din țânțar armăsar, ci și din problemele lor – centrul universului. Și, ca orice om, se prea poate ca într-o zi, în biroul vostru – 3 oameni să aibă probleme. Faptul că unii nu le expun atât de puternic, nu înseamnă că nu îi afectează sau că nu sunt importante. Problemele noastre sunt diferite, iar nivelul de gravitate nu-l putem evalua decât atunci când ne raportăm la noi și la propria situație. Așadar, în biroul remote sau real, atât problema mea, cât și problema ta este importantă.

Atacul personal

Dacă simți că nu poți să reziști tentației de a ataca un om, gândește-te că-ți vine vremea și poate nu vei îmbrățișa așa tare ideea de atac personal. Am sesizat, și mai ales de când se lucrează de acasă, că unora le este foarte greu să se detașeze de personal și uită că proiectul ăla nu are nimic în comun cu problemele sau cu familia. Dacă între doi oameni, care nu-și delimitează clar că biroul e birou, acasă e acasă, iar la bere e la bere, există un  un proiect comun, cu siguranță, și eșecul e garantat.

În pandemie am văzut și asistat la câteva  situații în care unul solicita ajutor, iar celălalt repeta ca o placă stricată, ca nu poate și că nu are nimic personal, pur și simplu – NU POATE! Personal sau nu, când Cutia Pandorei se deschide, proiectul și echipa vor fi victime colaterale, doar pentru că undeva a existat o doză de frustrare și, desigur, un management defectuos.

Discriminarea

Culoarea, sexul, religia, țara etc –  n-ar trebui niciodată folosite pentru glume, atacuri și reproșuri sau laude. Că suntem femei, bărbați, români sau nu –  acestea nu sunt detalii demne de menționat într-o echipa matură și verticală. Și, companiile care se respectă ar trebui să sancționeze aceste derapaje care, fie că vrem sau nu, ne vor pune o etichetă. Nu am avut experiențe – directe sau indirecte, în schimb, am citit povestea unor oameni. Dar îmi amintesc că pe unul dintre canalele de slack pe care sunt, un Scrum Master povestea cum colegii nu-l iau în serios și mereu îi spun ”Indianul ăla….”. Vreau să spun că, în schimb, am văzut câteva persoane din India super faine și foarte, foarte serioase.

Prieteniile

E fain să ai prieteni, dar câteodată oamenii nu înțeleg care este limita. La birou, relațiile de prietenie, de iubire sau de familie, pot însemna energie bună și productivitate, dar pot fi considerate și bombe cu ceas. Și, cred eu, delimitarea timpului și spațiului de acasă vs. birou – ar trebui respectată cu sfințenie! Este normal să se lege relații, să existe comunicare și să ne placă oamenii cu care lucrăm, mai ales că petrecem la lucru mai bine de 6h / zi.

Și când mă gândesc că viața noastră a însemnat mai mult Google Meet, Zoom, Skype, cu toate astea, surprinderea mi-a fost mare să văd câți oameni nu au bun-simț, iar noțiunea „până aici!” nu există. Cum niciodată n-am fost adepta relațiilor de prietenie la birou, nu cred că-mi voi schimba vreodată perspectiva, având în vedere toate situațiile pe care le-am văzut. Mie-mi place mult regula asta pe care am descoperit-o într-o carte de Coaching – Sunt prietenul tău, dar nu aici 🙂