Mi se pare că prostia e cumva și o parte a inconștientului și e cu mult diferită de ipocrizie. Și de asta cred ca omul ipocrit este foarte periculos. Este trist că oamenii consideră că atunci când ajung la o vârstă le știu pe toate. Și în fiecare zi mă lovesc fix de cazurile opuse: vârsta nu înseamnă nimic.
Faptul că ai 30, 40, 60 de ani nu înseamnă că ești cel mai bun sau că le-ai învățat pe toate. Nu de puține ori am văzut oamenii care au vârsta peste 35 de ani și se pare că viața nu i-a învățatat nimic. Și dacă până la 40 de ani nu ai învățat nimic din școala asta – numită viață, în care ești ancorat full time, atunci cu ce te-ai ales?
Mereu am spus că educația unui om face toți banii. Și dacă ai o temelie puternică și ești un om cerebral, greșești, dar și înveți. În urmă cu 10 ani și eu mă gândeam
cum ăla poate? de ce el are? etc etc
Însă viața m-a învățat că dacă în fața mea se află un om mai bun și pot învăța ceva de la el, să nu mai pun întrebări, ci să acționez într-o direcție productivă. Mă întristează foarte tare faptul că unii oameni nu pot face lucruri bazate pe experiența lor, ci trebuie să preia mot a mot de la alții, mă îngrozesc oamenii ăștia. Și eu admir, dar dacă preiau ceva, încerc să îmi pun nota mea personală.
Spun că vârsta nu înseamnă nimic, dar educația înseamnă totul, pentru că un om ale cărui rădăcini sunt bine definite și șlefuite, nu poate evolua într-o direcție greșită. Chiar dacă se mai abate de la drumul inițial, un astfel de om știe să se întoarcă.
Pe de altă parte, amatorii vor crește și vor deveni niște bătrâni frustrați, neînțeleși de cei din jurul lor. Cred că dincolo de lucrurile materiale, care au început să definească oamenii din ce în ce mai mult, ar trebui să ne dăm câte o palmă și să realizăm că oricât de dotați am fi financiar, educația nu se poate cumpăra.
