Toată lumea pune întrebările:

Și, te-ai distrat în concediu? Merită să vizitezi locul X?

Da, eu m-am distrat în Palma de Mallorca cât am putut. Și am și motive pentru care aș vrea să mă reîntorc în Palma. Deci, 10 dintre acestea sună așa:

  • Îmi place cum se conduce, șoferii nu te intimidează, din contră, te ajută să fii liniștit. Spre exemplu, șoferul unui autobuz a stat în spatele unei tipe ce făcea joking fără a se enerva. Femeia asculta muzică și nu auzea sunetul produs de autobuz. Și acesta nu este singurul caz.
  • Îmi place mojito preparat de spanioli, nu spun asta și despre mâncare – ori prea dulce, ori prea sărată, ori așa am nimerit eu.
  • Croaziera pe mare a fost tare faină – oamenii au fost pe măsură, iar ghidul a fost amuzant și plin de viață. Am prins un grup interesant și pus pe distracție: dansau, cântau etc
  • Valldemossa este comuna ce mi-a plăcut la nebunie. Peisaj, cultură…absolut tot. Inclusiv ghidul nostru a fost the best. Un tip la vreo 60 de ani cu înălțimea undeva la 1,60 a reușit să ne facă să râdem tot drumul. Părul lui alb, fața amuzantă, vocea plăcută și muzicală –  sunt doar câteva dintre trăsăturile lui principale. Căci da, pe bună dreptate, pe om îl ajută la nebunie înălțimea, vocea, fața și felul în care vorbește.
  • orașul pe mine m-a cucerit. Cred că acolo m-aș muta fără ezitare
  • plaja El Arenal mi-a plăcut în mod special. Și din ce ni s-a spus (am avut ghid de la sosire în oraș până la plecare) este și cea mai lungă din Mallorca. De fapt, noi am tot colindat la pas plaja, iar când trebuia să ne întoarcem la hotel parcă străbătusem zeci de km.
  • Excursia cu Trenul Soller
  • Plimbarea cu trăsura  prin stațiune/oraș
  • Poate că ăsta este cel mai irelevant motiv, dar eu îl pun pe listă, deoarece pentru mine este foarte important și amuzant, felul în care spaniolii vorbesc, o engleză – spaniolă piperată cu accentul specific
  • În Mallorca, apusul și răsăritul mi se par diferite, iar plimbările liniștitoare. Nu contează pe unde te plimbi, peisajul oricum te agață atât de bine că parcă uiți să te mai oprești.