Ziua II din concediul de îmbătrânire a început pe la 9 dimineața. După micul dejun am decis să vizităm Lacul Como. Iar următoarea zi să dăm o fugă în Milano. Nimic ieșit din comun, doar câteva schimbări de tren, dar totul a mers perfect.
Lacul Como mi se pare perfect! Și când spun perfect, mă refer la peisaj (altceva nu am putut testa). Cred că ăsta este unul dintre locurile pe care chiar nu ar trebui să-l ratezi dacă ajungi în Italia.
De ajuns, se ajunge repede! Spre exemplu, având cazarea în Bergamo, noi (mi-am luat și familionul cu mine, doar nu era să petrec singură 😀 ) am preferat să luăm trenul până la Milano, iar din Milano ajungi în aproximativ 40 de minute. Sigur că poți opta și pentru autobuz sau poți închiria o mașină.
În ziua în care am vizitat Como, am luat suficientă ploaie cât să nu-mi mai doresc tot anul 😀 , ba mai mult, în zonă încă era zăpadă. Cu toate că vremea nu a fost deloc favorabilă, Lacul Como se află încă în wishlist, doar că de data asta voi alege să-l vizitez vara sau primăvara.
Ziua III
Milano și cea mai bună înghețată. Ha, ha…dar, daa! Oh, crede-mă, înghețată mai bună ca aici nu ai mâncat niciunde. Țin minte că atunci când am luat biletele de avion, cineva mi-a zis „aaa, dar în Milano nu ai ce face!”. Măi nene, chiar nu e așa!
Mi-a plăcut tare Milano, vremea a fost și ea de partea mea și chiar mi-am sărbătorit ziua de naștere pe cinste! Dincolo de vestitul Dom, mi-a plăcut energia de acolo. Cum am ieșit din gară, cum efectiv mi-am schimbat starea de spirit la 180 de grade. Oamenii, deși agitați, aveau chipurile fericite și transmiteau foarte multă voie bună.
Clădirile înalte și impunătoare nu te oboseau, din contră, totul părea cuprins de o fericire și o strălucire aparte. Din nou, totul verde, pomii curățați, florile îngrijite. Și tare mult mi-a plăcut să văd că și aici se folosește orice spațiu pentru natură. Spre exemplu, pe un acoperiș de bloc se putea zări un pat de verdeață.
Concediul de îmbătrânire a fost încărcătorul meu. Milano mi-a plăcut pentru energia ce o emană prin toți porii, pentru arhitectura clădirilor, dar si datorită străduțelor pitorești (motiv pentru care le-am și fotografiat în exces), și pentru ÎNGHEȚATĂ. Plus că aici am avut o experiență faină cu tipa ce servea înghețata, care s-a dovedit a fi foarte sociabilă și îndrăgostită de un Timișorean. 🙂
Concluzia? Dacă tot îmbătrânim, zic să o facem frumos 🙂
