ajută-mă cu borcanele astea, numără etichetele, pune bomboane în ele..dă-mi un pahar cu apă, adu-mi un șervețel…
Când vine vorba despre perfecțiune, oamenii nu se aruncă prea tare în a defini acest cuvânt. Fie îi auzi că spun:
perfecțiunea nu există
Fie se eschivează și lasă termenul nedefinit.
Și dacă mă întrebi pe mine, indiferent că vorbesc despre un lucru material sau despre o persoană, perfecțiunea este tot ceea ce mă face să mă simt unică. Eu cunosc și oameni perfecți, dar ei nu se cunosc, încă se caută pe ei și pierd esențialul. Ei, da! Mai concret, am o verișoară perfectă. Vârsta ar spune despre ea că e o puștoaică, mentalitatea ar caracteriza-o ca fiind un om al experiențelor. Domne, fata asta are ea ceva.
Vine la pachet cu o educație solidă sau cu o temelie puternică (așa-mi place mie să zic), vine cu principii clar definite, are coloană vertebrală și știe să susțină cu tărie argumentele, 
este perseverentă și curajoasă. Și cred că-mi place la nebunie faptul că e curajoasă.
Ea este perfectă fără doar și poate. Mie-mi plac oamenii puternici și buni, iar ea este o fire pe cât de blândă, pe atât de puternică. Cred că cel mai mult îmi place la ea faptul că încearcă, că se implică și că alege să facă ceea ce îi place.
Fătucă…bagă-ți mințile în cap și nu mă mai contrazice, ești perfectă și punct! Când la 18 ani faci atâtea lucruri frumoase, când oamenii te felicită și se mândresc cu tine, când ești un sprijin pentru cei din jur, când ai atâtea reușite și ești așa modestă, când dispui de un caracter atât de frumos, când maturitatea ta ne dă clasă, când….când…Mai e loc de contraziceri?
Dar nu, nu pot să mă abțin și să închei într-o notă atât de sensibilă și impunătoare, măi dar subiectul meu de azi are o soră fantastică. Silfidă, șatenă (oare, ultima dată de ce am văzut că era blondă?), cu o fețișoară de Alba ca Zăpada, surioara ne dă gata. Ele sunt opuse din multe puncte de vedere, dar au un punct comun – caracterul frumos.
