Roma – Poftă de viață!

Nu e un secret că îmi cumpăr bilete de avion mai des decât cumpăr pâine. De fapt, pâinea nu prea face parte din meniul meu de mulți ani, așa că această alegere mă ajută să economisesc (glumesc). Am descoperit Italia în urmă cu mulți ani, iar primul meu contact a fost cu nordul țării.

Prima experiență a fost la Milano, un oraș care mi-a plăcut, dar parcă mi se potrivește mai bine pentru vizite în scop profesional. Pe de altă parte, Bergamo este ca a doua mea casă. Ador energia vibrantă a orașului și sunt fascinată de contrastul dintre calmul și agitația locuitorilor. Am explorat orașul bucățică cu bucățică și fiecare colț mi-a dezvăluit ceva nou.

Vreau să vă împărtășesc o întâmplare neașteptată care m-a dus la Roma. Sinceră să fiu, Roma nu era pe lista mea. Îmi imaginam că nu prea am ce să văd acolo. Desigur, eram la curent cu faimoasele atracții, cum ar fi Colosseumul, Pantheonul, Vaticanul, dar nu simțeam că vreau să le văd acum. Totuși, un prieten italian m-a convins să-i dau o șansă, așa că am pornit în aventura mea romană. Apoi, ca un om normal la cap, am întrebat:

Zi-mi ce altceva pot să vizitez în Roma, în afară de Colosseum, Pantheon…

După o pauză de 10 secunde, se aude un râs isteric la celălalt capăt, iar o voce șocată rostește

Ești prima persoană pe care o aud că vine la Roma, dar vrea să vadă altceva

Evident, am căutat diverse locuri și locații pe internet, dar din experiență știu că un localnic te poate ghida către locuri pe care nu le descoperi ușor (nici măcar pe Instagram). Inițial, am refuzat invitația colegilor de a merge la Roma. Mi-era și foarte lene să mă trezesc la 3 dimineața, să merg la aeroport și să petrec o zi singură în Roma, așa că le-am spus: “Scuzați-mă, dar nu vin!”

Una peste alta, indiferent de lene sau chef, mi-am făcut bagajul și eram gata să ajung la Roma, chiar dacă, paradoxal, plecam pentru a fugi de Roma. Zis și făcut! Și iată-mă în aeroport. Cu ochii încă cârpiți de somn, la intrarea în aeroport văd pe un panou – “Benvenuti all’aeroporto di Roma Fiumicino ‘Leonardo da Vinci'”.

Am mers mulți kilometri pe jos, pentru că m-am încăpățânat. Aș fi putut opta pentru taxi, autobuz, metrou sau tren, dar prefer să merg pe jos, cu condiția să am încălțăminte bună. Când am ieșit din gară și am reușit să ies din mulțime, am simțit că particip la o competiție sportivă. Nu cred că am văzut atâți oameni alergând într-o zi obișnuită cât am văzut la Roma.  Și nici nu m-am așteptat să tot cobor, să tot urc. 🙂

Totuși, imaginea părea desprinsă dintr-un film foarte drăguț, nu neapărat foarte incitant – o fătucă, puțin pierdută în spațiu, cu niște ochi mari și bucle răvășite de rafalele de vânt, urcând și coborând cu o valiză mică. Din când în când, ofta apăsat de oboseală, dar și pentru că aerul devenea din ce în ce mai sufocant.

Roma este pur și simplu fantastică. Oamenii râd din suflet, vorbesc tare, sunt amuzanți și nu trec neobservați. Și, în sfârșit, pot spune că am descoperit cea mai bună pizza din Italia. M-am delectat cu o bere locală, dar și cu un vin specific locului. Am bifat câteva puncte importante turistice, iar ceea ce inițial credeam că nu îmi va plăcea, m-a cucerit – Colosseum. Ah, ce experiență!

Emană o eleganță atemporală și este de o complexitate fascinantă. De la muzica stradală care îți încântă sufletul, la deliciile gastronomice care îți incită simțurile, până la străduțele pitorești, urcările și coborârile ce povestesc trecutul glorios al acestui loc, Roma m-a captiva și mi-a oferit experiențe complexe, chiar copleșitoare.

Ciao Roma, Ciao Amore! Iau cu mine această bucată din Italia oriunde merg. Nu știu exact când sau unde s-a produs chimia, dar Roma m-a cucerit complet. Oamenii sunt fermecători, te inspiră să trăiești din plin, să râzi, să te relaxezi. Grazie mille pentru toate momentele frumoase, Roma!