Cauta

Home

Sunt Adriana 🙂

Poveste într-un pahar

Nu stiu cand si cum m-am trezit, dar stiu ca iubesc tare de tot cateva lucruri. Îmi plac diminețile, ador mirosul și gustul cafelei, iubesc jazzul, vinul alb (demisec și sec) și brânza.

Despre mine

De câteva luni mi-am luat un robot de bucătărie și dacă până atunci am fost total contra acestui robot, eh, acum e invers. Nu am dat o grămadă de bani pe el și nici nu este cel mai scump, dar e foarte, foarte util. L-am luat de la Emag și chiar face toți banii. Într-adevăr e puțin zgomotos, dar acum m-am mutat la casă, prin urmare, nici zgomotul nu mai e o problemă.

Eu și domnul Hanganu nu cădem deloc de acord în ceea ce privește amenajarea grădinii. El crede că mai bine o facem noi, eu cred că mai bine vorbesc cu o firmă. Tot susțin că tu nu faci gazonul cum îl face o firmă, dar nu numai. Într-un fel și el e de acord cu firma, dar zice ca nu cumva să nu facă treabă și să ne taxeze aiurea-n tramvai.

De nici o lună de zile ne-am mutat în casă nouă, în casa noastră. Când după 4 ani de chirie în cea mai vânată zona a orașului, decizi să te muți la casă într-o zonă mai liniștită, totul devine o aventură. 🙂 Evident că îmi place casa, e mare, am geamuri mari și multe. Și faza cu multe geamuri nu e neapărat un avantaj, căci nu am pasiune ștersul la geamuri. Dar faptul că am o casă luminată natural este un lucru important pentru mine. Sigur, pereții sunt în culoarea alb, dar și asta e și nu prea bine. Alb dă senzația de spațiu, de liniște, dar și când se murdărește...Anyway.

Dacă nu ești din Timișoara și ajungi întâmplător aici, aș putea să-ți zic câteva locuri care mie îmi plac. E normal că la un moment dat după ce vezi ținuturile Banatului să ți se facă și foame și crede-mă dacă ai ghinion și ajungi în locuri mai puțin plăcute, imaginea despre Timișoara frumoasă se va spulbera cu totul.

Aș putea începe un banal articol, dar cel mai emoționant. Căci atunci când auzi strigătele copiilor, de la etajul 4, fie te enervezi, fie îți amintești de copilăria ta. Dar cum eu am copilărit la casă, rar  auzeam strigăte de la un etaj, poate din vreun copac, vreun gard, dar de etaj nici gând. Și faptul că eu am copilărit la casă, dorința să îmi cumpăr una a devenit și mai puternică.

Cu bagajul în mână, cu plasa plină de dulciuri și cu așteptări. Așa sună discursul pentru ziua de Vineri. Hai să fim serioși, cui nu-i place să meargă la drum lung cu mașina proprie? Mie-mi place, plus că de când m-am reapucat de condus, drumurile lungi au devenit preferatele mele.

Hristos a Înviat! Sper că sărbătorile au adus un suflu nou, putere și chef de muncă. Mie mi-a făcut cadou o răceala urâtă, dar trecem noi și peste asta. În Sâmbăta de dinainte de Paști, am făcut un tur pe la Sibiu. Mie îmi place mult peisajul, însă aș putea spune că drumurile nu mi se par foarte bune.

O situație mai idioată decât asta pe care o trăiesc eu, nu există. Pe 15 mai se împlinesc fix 6 ani de când nu mai am tată și tot de atunci eu sunt tulburată de același vis. Un vis pe care l-am avut din ziua în care a murit până azi și cred că va continua să mă indispună.

La noi acasă este o problemă deloc străină celor din jur. Întâlnesc peste tot această dilemă: pe stradă, la facultate, la lucru etc. Ce mâncăm azi? Abia acum îmi dau seama de ce se enerva maică-mea când nimeni nu îi răspundea la această întrebare, și mai ales, când mofturile erau mari și multe.