Who is your hero? Al meu, acum - erou ar fi acel om gata să-mi răspundă la cele 100 de întrebări, legate de prima mea experiență reală ca și Scrum Master (SM). M-am ancorat în nebunia de a descoperi partea asta de Agile de câțiva ani. O tot tatonez, o tot studiez, o tot învârt și am început să o și aplic. Însă, vorba aia: teoria ca teoria, dar practica ne omoară!
An de an am ales să pun pe foaie, virtuală sau nu, rânduri despre omul pe care-l pomenesc zilnic. Habar n-am cum a trecut timpul și unde s-a dus, dar mai ales - unde se îndreaptă, dar tu vei fi mereu pe buzele mele. Fără să-mi dau seama, mi-ai trasat personalitatea și mi-ai indus tăria de caracter de care, nici azi, nu mă pot lăsa.
Stresul şi nivelul crescut de anxietate la birou sunt doar două exemple de probleme amplificate de virusul SARS-COV2. Lucrul de acasă poate favoriza existenţa acestor probleme, care au devenit din ce în ce mai prezente în vieţile noastre. Pe lângă productivitatea scăzută, sănătatea psihică a angajaţilor poate deveni o problemă reală atât pentru aceştia, cât şi pentru angajatori. Una dintre cele mai bune soluţii care poate ajuta la combaterea problemelor create de stres şi anxietate este să identificăm acele lucruri din viaţa noastră care ne revitalizează şi să acţionăm în acest sens. Pentru majoritatea oamenilor, animalele de companie reprezintă un sprijin emoţional considerabil, o punte de legătură între vremurile grele în care trăim şi fericirea pe care micii blanoşi o pot produce din iubirea lor necondiţionată.
Zâmbiți - La urma urmei, este vin! În felul ăsta - Matthew Jukes își începe grandioasa și educativa carte despre vin - Cartea Vinurilor. Faptul că îmi place vinul și că-s consumatoare, nu-i secret. Am mai spus și îmi susțin părerea - vinul este parte din povestea noastră.
Zakynthos a fost prima mea întâlnire cu Grecia. După un an petrecut în casă din cauza pandemiei, această destinație a fost o gură de aer proaspăt după perioada dificilă prin care am trecut cu toții. Cu toate acestea, Grecia în plin sezon a fost o alegere mai puțin inspirată. Temperaturi extrem de ridicate, incendii și aglomerație intensă - o combinație dificilă.
Provin dintr-un sat atât de mic, că nu îmi imaginam viața cu atâtea nuanțe și versiuni. Când locuiești într-un loc în care toată lumea se știe cu toată lumea, e foarte simplu să-ți iei lumea-n cap sau să crezi că tu ai văzut tot ce se putea. Sigur, acest lucru se întâmpla la vârsta de 16 ani. Mă gândesc că dacă ajungi la 25 și încă ai gândirea asta - este rău, dar rău de tot!
E o nebunie curată. Mă confrunt cu tot felul de situații și mă schimb uimitor, dar e prima dată când o zic răspicat și bine fac. Mi-am terminat lucrul, mi-am pus un pahar de vin, câteva melodii pe fundal, am o grămadă de întrebări în cap și o carte recent începută.
Acest articol mi-este dedicat pentru ziua în care o sa uit să mă bucur de lucrurile cu adevărat valoroase: de alergatul pe zăpadă, de zâmbetul unui necunoscut sau de cafeaua nereușită, de vinul la ceas de seară și de porția de jazz, de ploaia de toamnă și de vântul rece care-mi taie respirația.
De când toată viața s-a mutat acasă și am fost nevoită să o organizez după regulile aduse de această pandemie, am sesizat și câteva lucruri pe care ar fi bine să nu le faci la birou. Când stai pe margine, felul în care percepi anumite situații, este cu totul diferit. Dacă te regăsești în miezul problemei, să discerni lucrurile bune de cele rele, devine o treabă mai complicată, posibilele soluții par atât de depărtate de noi, chiar dacă, de cele mai multe ori, sunt chiar sub nasul nostru.
Omul ăsta mi-a definit traiectoria în viață. De când mă știu, rolul lui a fost unul celebru. Mi-a dat curaj și m-a înzestrat cu harul de a povesti. Relația dintre mine și el a fost cea mai reușită. Fără doar și poate, omul ăsta va fi omul vieții mele. El este omul care m-a mentorat, care mi-a fost prieten, câteodată șef, alteori dușman, iar de cele mai multe ori partenerul perfect în experiența asta, numită viață.
În ultimii ani, viața mi-a fost vizitată de tot felul de tipologii. Cei mai mulți oameni cu care am interacționat vin din mediul de lucru, iar cu unii am ajuns să am o super relație, pe când, cu alții să am capitole incheiate cu succes. Iar uzura începe când întreținerea se termină.
Anul ăsta ne-a dat o lecție sau așa ar fi trebuit. Nu toți am învățat ceva din acest remarcabil 2020, dar ar fi bine să luăm aminte și să nu-l mai repetăm. Una peste alta, 20 - 20 este anul care mi-a schimbat atâtea perspective, atâtea contexte.