Mi-am amintit aseară cum ajuns să lucrez în domeniul IT. Am avut un start de la niște oameni pe care nu îi mai văzusem până atunci, dar m-au ajutat și învățat multe lucruri.
Apoi am decis că e cazul să trag și mai mult. În general, omul cu cât muncește mai mult, cu atât șansa să reușească crește.
Mie nu mi s-a recunoscut din prima munca, mai ales că am avut „prieteni” care aveau o vorbă
da, dar dacă nu era Alin, nu lucrai tu în domeniul ăsta.
La început ești afectat, apoi ajungi să fii
bla bla bla bla…..
De parcă eu lucram cu Alin, dar unii când nu reușesc din prima pornesc la atac. Partea bună pentru mine este că nu le-a reușit să mă facă să renunț, ba din contră, a început să-mi placă și mai mult. Și oricum eu am o nelămurire, dar și un principiu care m-a adus aici.
Nelămurirea: De ce oamenii devin aroganți când au un job „mai bun”, „mai bănos” și o funcție doar pe contract, în realitate doar ei știu ce fac?!
Principiul: Indiferent de sumele pe care le câștig și le voi câștiga, indiferent de funcția pe care o am sau o voi avea în viața asta, n-am să uit ce înseamnă educația și omenia. De ce? Am vorbit cu oameni foarte bine stabiliți în societate și mi-au dovedit un lucru – un om cu minte-n cap știe să abordeze orice nivel social/profesional etc.
Și mai vreau să spun un lucru, pentru mine cariera este foarte importantă, eu fac parte din categoria oamenilor „Workaholics” și dacă îmi place ceea ce fac o să depun eforturi supreme să învăț și să fac performanță. Până la urmă, în viața asta nimeni nu își amintește de oamenii frustrații sau lăudăroși, ci de oamenii care fac ceva și își urmează drumul.
