De câțiva ani am probleme cu timpul, mereu lipsește. L-aș putea asemăna cu ușurință cu un bărbat ce fuge de responsabilități când nevoia e din ce în ce mai mare. 🙂 Așa stă treaba cu timpul la mine. Abia că apuc să „trântesc” o oală de mâncare, iar de cele mai multe ori nici asta nu îmi iasă.
Ajungând la partea despre care vreau să discut, mi-am dat seama că un suflet hrănit este și sănătos. Evident că ține de fiecare în parte cum percepe această hrană. Eu cred că o hrană corespunzătoare este o carte, un moment de lectură. Ai încredere, nu mint! Am făcut într-o zi 13h cu trenul, iar soțul meu a achiziționat niște cărți din Cărturești. Știu că există acea ramură de oameni care zice
asta e o prostie
eu cred exact invers. Citește, citește tot ce îți pică în mână. Așa că am citit Fata din Tren, carte ce aveam să o savurez precum o ciocolată după o dietă de vreo 2 ani. Fix cum am urcat în tren și am scos din geantă cărțile, am dat startul lecturii. Chiar și soțul meu avea să mi se alăture. Fantastic, pentru că pentru prima dată, după 6 ani de zile de când călătoresc cu trenul – 300 – 600 km, nu am simțit povara timpului mort.
Dacă mă întrebi ce m-a prins la carte, habar n-am! E o carte cu acțiune care se învârte în jurul a 3 femei. 3 femei diferite cu roluri asemănătoare, dar totuși deloc comune. Într-un fel cartea merge spre telenovelă, dar într-altul este un triler în toată regula. Paula Hawkins a creionat o poveste în care e inevitabil să nu te regăsești. Căci fata din tren avea o rutină cu trenul, o rutină, la începutul acțiunii, cu scop, mergea la lucru, apoi a devenit o chestiune de percepere și dorință. Dorința de a nu dezamăgi.
Tu nu o cunoști.Dar ea te cunoaște.
Dacă nu e niciun tren care să meargă in sensul opus și dacă mergem suficient de încet, câteodată…
