Italia nu trebuie ratată absolut deloc. Are poveste, eleganță și cafea bună. Anul ăsta mi-am propus să explorez Sudul. Dacă pe 11 Februarie, când am ajuns acolo, am zis: bă ce dracu caut aici? Pe 15, mi-am oferit răspunsul: experiență! Nu a fost chiar așa de rău, dar nici chiar așa de bine. Nordul Italiei este extrem de diferit, cu totul! Sudul? Ah…altă poveste! Poate am fost așa șocată, pentru că nu m-am așteptat la o diferență atât de mare.
Ca fapt divers, Sudul e murdar! Am mers 4h cu mașina/trenul într-una și am văzut multă mizerie, bă multă! Am mai spus că italienii emană eleganță prin toți porii, dar ăștia din Sud….neah! Nu neapărat că nu sunt eleganți, dar eleganța lor în locuri murdare devine irelevantă. Normal, au ceva ce nouă ne lipsește cu desăvârșire: infrastructură! Însă, tare mi s-a părut că la ei pietonii sunt opționali, acolo să fii șofer este o necesitate, acolo trebuie să fii șofer.
Încă un lucru pe care nu-l înțeleg, cum primesc italienii și spaniolii stele la hotel? Am fost cazată la un hotel de 4* și, da, personalul politicos, dar camerele…nu erau chiar de 4*. Adică, Germania la 2* arată ca ăsta la 4. Poate e un detaliu micuț, dar chiar și în România e foarte diferit. Am fost cazată în ultimii ani la 4* și camerele arată chiar foarte bine, și sunt dotate. Adică nu sunt pretențioasă, dar la 4* te aștepți la un fier de călcat în cameră, zic și eu! În fine, asta e doar o curiozitate, nu un criteriu și nu un motiv pentru care nu-mi place Sudul Italiei. Nu-mi place pentru că nu sunt ospitalieri, nu sunt curați, sunt aroganți și dacă ești român, ești român! 🙂 Eu vreau o țară ca afară, dar nu ca aici!
Evident că dracu’ nu-i chiar atât de negru, pentru că au fost și experiențe frumoase. Să găsești un anumit autobuz și să nu ai prea multă orientare, asta este o experiență. Faptul că am întâlnit 3 doamne cu care nu prea aveai cale de comunicare, pentru eu nu știu italiană, ele nu știu engleză și nici română, dar care s-au prins ce vreau (biletul de călătorie face minuni) și care s-au zbătut să ajute, asta a fost prima interacțiune cu frumosul în Sudul Italiei, probabil ăsta a fost și startul. 🙂 Una dintre ele a alergat la stație, a discutat cu șoferul, i-a arătat locația și nu a plecat de acolo până nu m-am urcat în autobuz. A fost chiar foarte mișto, un om cu care nu vorbești aceeași limbă se străduiește pentru tine foarte mult. În fond și la urma urmei, Sudul Italiei nu a fost neapărat o experiență urâtă, dar a fost o experiență cu de toate. A fost ceva la care nu m-am așteptat. Știam că sunt diferențe, este normal ca acestea să existe, dar nu credeam că atât de mari.
Oamenii au mereu întrebarea asta „merită să merg acolo?”. Bă merită, orice merită! Și vorba aia, orice parte rea are și una bună, iar eu am descoperit câteva locații foarte frumoase aici și ar fi păcat să le ratezi, având în vedere că nici cazarea, nici zborul nu sunt scumpe.
