Domne, noi suntem fantastici, dar ne lipsește bunul simț!

Oricine ai fi tu, nu uita de calitatea ta! De câteva luni bune mă întâlnesc cu tot felul de oameni. Așa cum am mai spus într-un articol, căutăm cea mai bună soluție pentru casa noastră. Pe lângă faptul că vedem proprietari și cunoaștem abordări diverse, agenții imobiliari nu pot lipsi din peisajul „mioritic”.

Sunt îngrozită de oamenii care mă înconjoară. Din perspectiva mea, cumpărător fiind, e normal să analizez fiecare casă, preț, calitate, spațiu etc. În viziunea vânzătorului, lucrurile sunt cu mult diferite. El ba negociază prețul, ba nu, ba are calitate în construcție, ba nu mai are. Și astfel de informații pot continua.

Ce mă șochează, în mod neplăcut, sunt oamenii. În fond, nu mă interesează că ești dezvoltator sau agent, vreau să trăiesc și eu, și voi. Dar ce te faci cu tipologia care e în stare să calce pe cadavre pentru 500 de euro?

Nu, nu exagerez și nici nu contest faptul că mai sunt și oameni buni în lumea asta, dar să vezi timp de 4 luni doar persoane interesate de lucruri perisabile, plăcerea nu crește. Și eu muncesc pentru bani, și voi la fel, dar faptul că eu câștig mai mult sau mai puțin decât colegul/vecinul meu nu înseamnă că sunt superioară sau inferioară lui. Pentru mine regula e simplă, evoluția profesională aduce și o avansare financiară. Degeaba te angajezi pe 3000 de lei, dacă  tu nu înveți nimic.

Prostii, toată lumea vrea bani și muncă puțină. Dar asta e, mie-mi place să învăț și știu că banii vin sigur. Banii sunt importanți, dar pe mine nu ei ma definesc.

Și în jurul banilor se învârt și acești oameni care vor să vândă un imobil. Doar că ei au atât de mulți bani și 500 de euro chiar nu doresc să îi piardă. Agenții imobiliari sunt înfiorători. Rar dai de câte unul bun, care-și știe cu adevărat  meseria, și care înțelege nevoia ta ca și cumpărător.

Ieri, spre exemplu, am mers cu o agentă, una care mi-a zis că 84000 de mii de euro e o sumă mică pentru ce vreau. Mai mult, ea încerca să mă convingă de un proprietar care-și vinde casele  la 89000 și 93000.  Dar proprietarul nu știa bine structura casei.  Un alt agent a avut nesimțirea să-mi zică

Nu mai negociați dvs. Eu trebuie să fac asta!

Eu, deloc politicoasă, am răspuns

Marfa lui, banii mei. Eu locuiesc în casă, nu tu! Eu știu ce vreau și care e prețul cel mai potrivit. Eu știu ce e mai bine pentru familia mea.

Apoi vin dezvoltatorii imobiliari avari, care ar băga bani în buzunare până ar plesni. Dacă ar deveni și ei obezi…Fie nu vor să facă totul legal, fie nu negociază pe motive

Eu pun balustradă la scară și centrală

Să mori tu! Altul zice că negociază și când îi prezint oferta, face niște ochi mari și îmi zice

Aaa, prețul meu era cam ultimul.

Oferta mea era cu 1500 de euro mai mică decât prețul lui. Ca să vezi!

Aici am văzut fața societății noastre, o societate plină de neajunsuri, pentru care banii primează, o societate idioată și leneșă, incultă și plină de fițe, și pile. Mai grav e că oamenii care au bani sunt mereu săraci, iar ăia fără bani au de toate. Din acest motiv ador oamenii vertebrali, stăpâni pe ei, plini de ambiție, inteligenți, conștienți.  Ador să stau în preajma oamenilor care se promovează pe ei, care-și pun în evidență calitățile lor, și nu agreez deloc ifosele nefondate!

Mă bucur că nu mă identific cu marea pătură a societății. 🙂