Nu, nu am învățat să fac pâine. Am încercat un cozonac prin Aprilie, dar și acolo am eșuat – mi-a ieșit fără pic de gust. Se mai întâmplă 🙂 Alte lucruri am învățat însă, iar pe unele mai vechi le-am redescoperit. Nici n-are sens să ne mai întrebăm care-s efectele negative ale pandemiei, că sigur ar fi o listă imensă. Plus că eu mă simt din nou ca în starea de urgență.
Am gătit și am învățat ce înseamnă sustenabilitatea
Da, am gătit! Mă rog, pasiunea-mi lipsește, dar prefer să nu mănânc prostii, așadar, am gătit și încercat tot felul de rețete. Am sesizat că am redus carnea destul de mult (tentative să renunț la carne au mai fost, dar mai mult de 6 luni nu am rezistat) și peștele a căpătat un loc esențial în alimentația mea. Nu am mai aruncat mâncare. Nici înainte nu aruncam, dar erau zile când mai făceam risipă. Ei, pandemia mi-a dat și chef de gătit, dar și chef de lenevit. Așadar, am recongelat, am refolosit, am improvizat, dar nu am mai aruncat.
Am făcut mult sport
Sport făceam și înainte, dar de aproape de 2 ani mă țin serios de treabă. Cred că sportul mă ține și m-a ținut pozitivă toată această perioadă. Pe lângă efectele fizice, sportul mă face să mă simt extraordinar. Mental îmi dă cel mai bun vibe, iar fizic mă face să mă simt extraordinar. Nicicând nu m-am simțit mai energică și plină de viață.
Am lucrat foarte mult, am învățat lucruri noi și am cunoscut oameni
Chit că interacțiunea a fost destul de redusă, iar cercul de prieteni s-a restrâns destul de mult, cred că am rămas fix cu ce a trebuit – cu cei care chiar apreciază omul, nu haina! 🙂 Am lucrat la proiecte noi (unele mai puțin plăcute, dar am învățat), altele foarte faine, am început noi colaborări și am cunoscut oameni. Am învățat că ce nu pot controla, nu trebuie să mă streseze, ci trebuie să mă facă să trăiesc intens momentul.
Am reînceput să citesc și alte cărți, nu doar despre domeniul meu de activitate
Când am început să lucrez în IT, dorința de a învăța cât mai mult și cât mai repede, m-a împins să citesc doar despre ceea ce lucram și să lucrez peste program…Muuult…..Ceea ce nu e cel mai bine, dar…am învățat și ÎNVĂȚ. În pandemie, am citit foarte mult despre altele, precum: agile, coaching, dezvoltarea emoțională, am exersat limbi străine. Am descoperit atâtea lucruri bune, m-am redescoperit și am început să mă validez mai mult pe mine.
Am petrecut mult timp cu soțul meu
Poate fi de bine, poate fi de rău. Am o vorbă: ce-i prea mult, e prea mult…În cazul nostru, discuții mai sunt, dar cred că ne-am confirmat alegerile. Eu știu ce înseamnă timpul lui, el știe ce înseamnă timpul meu. Și cred că asta ne-a unit și mai tare, ne-a consolidat relația și ne-a făcut să realizăm că dacă am fi pe o insulă pustie, nu ne-am plictisi unul de altul. (ah, și nici romantismul nu l-am pierdut) :))
Mi-am făcut prieteni noi, iar pe unele mai vchi le-am abandonat
Cred că atunci când ne alegem prietenii, trebuie să vedem nu doar dacă fuzionăm, ci dacă ne și încărcăm unii de la alții. Pandemia a fost cel mai bun sfătuitor. Unii oameni pleacă pentru că nu mai există context, alții pleacă din invidie, alții – habar n-am! Dar dacă e ceva ce aș pune ca și condiție principală a unei prietenii, ar fi: rămâi om, rămâi prieten chiar dacă cel de lângă tine evoluează sau pică. Cred că în perioada asta, în care toți avem de suferit, avem nevoie să fim puternici și să înțelegem că susținerea reciprocă poate face minuni.
Am învățat să am mai mult curaj
Daa, și asta mă ajută foarte mult. Să ai curaj și să greșești nu e capăt de lume, e o lecție. Pandemia m-a pus în tot felul de contexte și m-am gândit că e cazul să risc mai mult. Am făcut cea mai bună alegere!
Am ajuns să mă bucur de lucruri mici, dar care mă încarcă cu o energie extraordinar de bună
Nu spun că mi-e ușor să stau mereu acasă, sa nu mai ies la un vin cu prietenii…dar mă mai bucur încă de timpul cu fetele de la salon. Mersul la manichiură, pensat, coafat este terapie curată. Terapie este și Oscar, câinele ce mi-a schimbat extrem de mult starea de spirit. Să beau un pahar de vin, să ascult Frank Sinatra sau orice altceva – mă bucură enorm.
Fără doar și poate, vremurile bune îmi lipsesc. Câteodată, capul mi-e plin de întrebări și stări, dar încerc să mă concentrez pe ceea ce este bun. Mă enervează oamenii care nu înțeleg că nu te costă nimic să respecți câteva reguli, oamenii care înceracă să-mi spună că nu există acest virus și cel mai tare mă enervează că nu mai pot alerga fără mască. Dar…ne-om întoarce și la vremurile bune!
