Îmi plac filmele bune, cu atât mai mult, cu cât eu am un rol în el. În urmă cu 4 ani l-am întâlnit pe Alin, omul ce azi mă completează perfect. Noi nu semănăm deloc, eu sunt zilnic stresată și agitată, el calm. Eu conduc cu agitație, el cu o calmitate nemaiîntâlnită. Eu vorbesc mult, el nu prea, eu nu am răbdare, dar are el pentru toți oltenii. El e opus mie din toate punctele de vedere și este perfect așa.
21 Mai e ziua în care ne-a început povestea. De fapt, povestea noastră a început în urmă cu 4 ani și ne dorim să o facem cât mai frumoasă și cât mai solidă de la o zi la alta. Când ne-am căsătorit, prin cap ne-au trecut multe filme, dar cel mai reușit a fost al nostru. Ne-am făcut scenariul, am creionat sinopsisul, am ales piesa de fundal și am defilat ca la carte. 21 Mai și 30 Iulie sunt zilele care ne-au marcat povestea. Nebunia acestor zile a fost delicioasă.
Și cum mie îmi place să povestesc și să retrăiesc fiecare eveniment, propun să o luăm cu începutul. Înainte să te îmbraci în dorita rochie de mireasă, treci pe la starea civilă, iar noi am trecut înainte cu vreo 2 luni. De pomină a fost cununia, căci eu am fost răcită praf, dar ca scoasă din cutie. Toate bune și frumoase, cu muzică și masa tradițională și multă voie bună. Trecuse și cununia și aterizăm fix în mijlocul lui Iulie. Un Iulie călduros și emoționant. Pe de-o parte, bucuria era așa mare, pe alta, stresul cât casa poporului. Rochia, pantofii, aranjamentele, dar nu numai…ne-au mâncat sufletul, dar ne-au și bucurat.
Noi nu am dansat pe o coregrafie (cum se face în zilele noastre), pentru că ne-am gândit că în loc să stăm timorați și stresați numărându-ne pașii, mai bine oferim bucurie, emoție și amintiri de neuitat oamenilor prezenți. Primirea invitaților a fost o peripeție. Eu cu numere, cu așezare la mese, doar nu crezi că a mers, căci socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, prin urmare, numere aveam la mese, dar nu și oamenii conform listelor. Ce crezi? Nici aici nu a fost problemă, pentru că s-au aranjat treburile ca la carte.
Pe lângă nebunia asta, furatul miresei a fost întâmplare frumoasă (abia aștept sa obțin și CD-urile mai comprimate ca să vă arăt declarație de dragoste și vals ca la carte). Nunta a avut loc la Emma West, în Craiova, iar cununia religioasă la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru. Pentru noi a fost frumos totul, slujba religioasă, primirea la restaurant, aranjament, muzică, fotograf, absolut totul. Mă tot întreabă lumea:
Dacă ai face nunta din nou, ce ai schimba?
NIMIC! PENTRU MINE TOTUL A IEȘIT PERFECT. Nu am avut ca scop să mulțumesc pe tanti Ioana sau știu eu, nu mi-am propus concurențe, ifose… Am avut un singur obiectiv: Să mă distrez, să distrez oamenii, să mă bucur și la sfârșit să zic „Băi, dar mișto a fost!” Și dacă trag linie, după un an îndrăznesc să spun fix ca în 31 Iulie, ora 04:45 dimineața „Bă ce tare m-am distrat, dar s-a terminat prea repede!”. Despre mâncare nu vă mai povestesc, doar vă zic că a fost delicioasă, iar vinul de Scorușu cu cel de Vrancea, o minunăție! Vă dați seama ce a fost acolo!?
Iar de muzică sunt direct vinovată și foarte mândră. Am ales Taraful de la Gorj , condus de Daniel Pîrvu, zis și Vivaldi și am făcut cea mai bună treabă. Datorită domnului Daniel am avut și invitat special, Eugenia Filip – o doamnă de poveste. Am avut o solistă minunată – Mariana Palavu și am avut cea mai tare petrecere.
Un an de căsătorie ca la carte, vaccinați, cu acte în regulă și cu o serie de amintiri legate de petrecerea ce ne va rămâne toată viața în suflet. Căci asta înseamnă o nunta, nu sute de invitați, nu ifose sau certuri, ci dans, muzică și voie bună.
Așadar, o bucată de miri, căsătoriți pe 30 Iulie, cununați religios la Catedrala Mitropolitană Sfântul Dumitru, au beneficiat de cea mai tare petrecere, ce a avut loc la Emma West, în Craiova, de cea mai bună muzică, de cel mai gustos vin marca Scorușu și Vrancea, de cei mai faini invitați și de cele mai emoționante amintiri și gânduri. Noroc și voie bună!
30 Iulie va fi mereu despre și cu noi!