Anul ăsta ne-a dat o lecție sau așa ar fi trebuit. Nu toți am învățat ceva din acest remarcabil 2020, dar ar fi bine să luăm aminte și să nu-l mai repetăm. Una peste alta, 20 – 20 este anul care mi-a schimbat atâtea perspective, atâtea contexte.

Am pe lista mea câteva lucruri bune întâmplate chiar anul ăsta:

Am făcut mult sport

Sportul este motorul tuturor lucrurilor bune. Al corpului, dar mai ales al minții. Energia, creativitatea, curajul și libertatea mi-au fost aduse mereu de sport. Am alergat mai mult anul ăsta, pe ploaie, pe vânt, pe căldură, dar am alergat. M-am ambiționat mai tare și m-am făcut mai fericită. Și, ce-i mai sănătos decât mintea optimistă și sufletul râzând?

Am mâncat echilibrat

Pentru că cel mai mult timp l-am stat acasă, am gătit. Statul în bucătărie nu e punctul meu forte, dar anul ăsta am schimbat acest aspect. Pe lângă faptul că am învățat să refolosesc mâncarea, să nu mai arunc, am găsit niște combinații atât de sănătoase și gustoase, chiar și eu am rămas surprinsă de mine.

Am rezolvat una, alta

De când mă știu, rar am avut un coș pe față, dar de câțiva ani am o roșeață care nu doar că mă scoate din sărite, dar îmi oferă și o stare de disconfort (mâncărime și uscăciune). Anul ăsta am studiat mai mult această afecțiune și, dupa multă vreme, în sfârșit am ajuns la câteva produse cu care o pot controla. Și tot de când mă știu, când se schimbă anotimpul, scalpul meu o ia razna, iar dermatita seboreică mă termină. Iată, primul an în care am descoperit o gamă de produse cu care țin în frâu această problemă. Ah, și ce bine-i să descoperi produsele potrivite!

Am citit mai mult

Mi-am alocat timp, din nou, pentru mine. Am citit câteva cărți care mi-au răspuns la întrebări ce mi-au fost blocate în minte mulți ani. Altele, mi-au adus perspective noi legate de profesia mea, de cercul meu social și de factori cărora nu le acordam atenția cuvenită.

Am fost mult mai directă și corectă cu mine

Diplomația nu mă caracterizează, probabil și pentru că nu mi-am propus vreodată. Mereu am fost tranșantă, doar că au existat câțiva ani în care maică-mea a considerat că ar fi bine să o las mai moale cu  „Ce-i în guşă, şi-n capuşă” și mi-a insuflat ”capul plecat…”. N-are nicio treabă chestia asta cu personalitatea mea și sunt fericită că  nu m-au ținut mult sfaturile ei. Nu am de ce să mă iau de un om despre care nu știu nimic și ale cărui acțiuni nu ma afectează, dar am toate motivele să-mi protejez spatele când alții cred că știu „ce-i mai bine pentru mine” și îmi oferă timpul lor, pentru care ar trebui să le și mulțumesc. A avea curajul să îi spui unui om că nu ești de acord cu ceea ce face și că acțiunile lui nu te favorizează deloc, nu înseamnă nesimțire, înseamnă că ești echilibrat și îți folosești discernământul.

Am renunțat la oameni care nu ma coafau în vreun fel și mi-am permis tipologii noi 

Până la un punct nu am crezut că oamenii te pot încărca sau seca de energie. Mi-am dat seama că pe la 18 – 21 de ani – fix pe acolo eram, chiar în echipa celor ce sugeau energia, și nu-s mândră deloc. Apoi, anii de conștientizare și tranziție m-au dus într-un punct favorabil. Poate e tranșant, dar e penibil să fii victimă la 20 de ani, dar ar fi fost și mai penibil să ajung la 30 de ani așa. Și mai știu un lucru, oamenii te pot ajuta sau nu. Acum, mi-am permis tipologii noi – care nu doar m-au ajutat, dar parcă m-au și scuturat. Aceleași haine purtate zilnic, prind miros, aceeași mâncare devine plictisitoare – dar e simplu să schimbi ceva. Aceeași oameni? Pot fi minunați, dar când drumurile nu se mai intersectează, mai bine ne separăm! E înțelept!

Am redescoperit bucuria lucrurilor mărunte

M-am bucurat de timpul petrecut acasă, de mica grădină BIO pe care mi-am făcut-o, de paharul de vin, de scaunul meu, de câinele meu. N-aș fi crezut niciodată că voi fi așa fericită să-mi beau cafeaua pe terasă, să ascult jazz și să povestesc pâna în miez de noapte despre cărți, situații la lucru sau, pur și simplu, să stau. Anul trecut, pe vremea asta – nu-mi vedeam capul de treabă și de nervi, trebuia predat un proiect, iar eu practic si în 25 Decembrie lucram. Când am intrat în concediu, noțiunea de a sta a fost egală cu un soi de plictiseală, de nervozitate. A fost urâtă acea perioadă, dar în acest an, am învățat cum e să stai – sa nu faci nimic, nimic!

Acum știu sigur ce mă face fericită pe termen lung și scurt

E clar! Mi-e dor de vacanță, mi-e dor de libertate, de lucruri și de oameni. Iar bateria mea de energie bună este călătoria – oriunde! Nu ca să bifez o locație, ci ca să-mi hrănesc mintea și sufletul.

2020 a adus atâtea modificări, atâta nesiguranță și un bagaj încărcat cu probleme. Fără doar și poate, nervii, frustrările și tot felul de stări m-au vizitat și pe mine. Dar, una peste alta, am învățat să fac mai mult pentru mine.